Răzvan Pârvulescu, Director de Dezvoltare al Diviziei Gaze Naturale din cadrul Hagag Energy
Hagag Development Europe, prezent în România din 2017, își diversifică activitatea pe plan local și își consolidează prezența în țară prin extinderea în sectorul energetic, unde operează prin sub-brandul Hagag Energy. A început cu extinderea în sectorul gazelor naturale, unde compania a ajuns la 72 de contracte active pentru concesiuni și lucrări de proiectare – execuție – operare a rețelelor, cu o acoperire națională de 95 de localități și două orașe. Am discutat cu Răzvan Pârvulescu, Director de Dezvoltare al Diviziei Gaze Naturale din cadrul Hagag Energy, despre planurile de expansiune și strategia companiei pe termen mediu și lung.
Cum evaluați sustenabilitatea pe termen mediu a investițiilor în gaze susținute de programul Anghel Saligny?
La nivel macro, sustenabilitatea investițiilor în rețelele de gaze finanțate prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny” este determinată, în principal, de gradul de utilizare după punerea în funcțiune. Iar asta pentru că, în practică, viabilitatea economică a unei rețele depinde de numărul de consumatori conectați și de volumul consumului pe care aceștia îl generează.
Racordarea este un proces care se întâmplă gradual, în sensul în care aproximativ 25–28% din potențialul total de consumatori se conectează în primul an de la punerea în funcțiune a rețelei, iar vârful de conectări – care reprezintă în jur de 70 – 80% din potențial – este atins în anul șapte. Așadar, numărul minim de gospodării racordate influențează în mod direct recuperarea investiției.
Totodată, este important să luăm în calcul și aspectele legate de structura demografică și de densitatea consumatorilor, doi factori relevanți pentru menținerea unui nivel optim de consum pe termen lung. În acest caz vorbim de o relație de interdependență: în timp ce localitățile cu populație stabilă atrag investiții, prezența rețelei de gaze – alături de celelalte utilități de bază – devine un motor de dezvoltare „per se” și contribuie la creșterea nivelului de atractivitate al zonei.
Prin urmare, proiectele sunt mai sustenabile în localități cu o densitate ridicată a locuințelor, distanțe mai scurte între punctele de consum și costuri reduse de extindere a branșamentelor, în vreme ce zonele afectate de depopulare sau migrație pot reduce cererea de gaz pe termen mediu.
Cu toate acestea, prezența gazului natural în mediul rural are capacitatea de a determina creștere demografică susținută, în principal, de prezența consumatorilor non-rezidențiali – cum sunt unitățile industriale, IMM-urile sau instituțiile publice, care generează un consum mai ridicat și stabil pe tot parcursul anului, contribuind la reducerea impactului variațiilor sezoniere specifice consumului rezidențial și la menținerea unui nivel mai predictibil al cererii.
Pentru noi, în calitate de operator, toate aceste aspecte sunt importante, deoarece indică atât gradul de sustenabilitate al proiectului, cât și potențialul de dezvoltare al localităților vizate.
Care este logica de selecție a concesiunilor pe care v-ați concentrat și ce criterii vor decide un eventual nou val de extindere?
Selecția concesiunilor pornește, evident, de la criterii de viabilitate economică și operațională. Așa cum menționam anterior, densitatea consumatorilor este un indicator esențial, însă analizăm și perspectivele de dezvoltare pe termen lung, având durata concesiunii, anume 49 de ani.
Un alt criteriu de selecție relevant este profilul de consum al localităților vizate, respectiv ponderea dintre consumatorii casnici și cei non-casnici, care contribuie la stabilitatea cererii pe termen lung. Ne uităm, de asemenea, și la nivelul de cofinanțare asigurat de autoritățile locale, fie din budget propriu sau budget de stat prin PNIAS, întrucât accelerează implementarea proiectului și reduce presiunea financiară asupra operatorului. La fel de atent ne uităm și la gradul de maturitate al documentației tehnice, existența studiilor de fezabilitate și calitatea proiectelor tehnice depuse. Urmărim, bineînțeles, și consolidarea prezenței regionale în zonele în care avem deja concesiuni, și unde dorim să creăm nuclee regionale de distribuție care să ne permită optimizarea costurilor de operare și o planificare coerentă în ceea ce privește dezvoltarea viitoare a infrastructurii.
Iar dacă vorbim despre extindere, atunci abordarea noastră se raportează la performanța concesiunilor deja implementate și la dinamica dintre cerere și consum. În paralel, analizăm eficiența economică a investițiilor, inclusiv costul per kilometru de rețea și costul per consumator conectat, dar și accesul la programe de finanțare publică sau europeană, care pot accelera extinderea rețelelor în zone cu potențial economic. Evaluăm, desigur, și gradul de compatibilitate al infrastructurii dezvoltate cu obiectivele de tranziție energetică, inclusiv posibilitatea utilizării infrastructurii pentru biometan și amestecuri de hidrogen în viitor.
Legat de ținta pentru 2027 – finalizarea celor 69 de rețele aferente concesiunilor, care sunt principalele riscuri de execuție care pot deraia calendarul?
În principal, întârzierile în obținerea avizelor și autorizațiilor reprezintă unul dintre cele mai frecvente riscuri. Datorită complexității lucrărilor, dar și a faptului că în procesul de avizare sunt implicate multiple instituții, procedurile administrative pot depăși estimările noastre inițiale. De aceea, este foarte importantă colaborarea și coordonarea cu autoritățile locale implicate. Noi acordăm o atenție deosebită comunicării cu partenerii instituționali, și suntem conștienți că astfel putem influența pozitiv ritmul proiectelor, în special dacă întâmpinăm situații care necesită clarificări cu privire la situația juridică a terenurilor pe care urmează să fie amplasată rețeaua sau echipamentele SRMP.
Tot la capitolul riscuri aș include și chestiunile legate de lanțul de aprovizionare care pot afecta, și acestea, disponibilitatea materialelor necesare, dar și condițiile tehnice neprevăzute care pot apărea oricând în parcursul execuției, cum ar fi subtraversările dificile, infrastructura subterană existentă sau alte obstacole de care colegii noștri se lovesc în teren.
Ce indicatori de performanță urmăriți pentru rețelele aflate deja în operare și pentru cele care intră în exploatare? Sunt investiții „obligatorii” pentru a standardiza operarea la scară națională?
Pentru rețelele aflate în operare, precum și pentru cele care urmează să fie puse în funcțiune, monitorizăm o serie de indicatori operaționali, tehnici și economici care reflectă performanța infrastructurii și nivelul de utilizare al acesteia. Printre cei mai relevanți se numără gradul de racordare la rețea, numărul de consumatori conectați raportat la potențialul estimat al localității, ritmul anual al noilor racordări, precum și evoluția volumelor de gaze distribuite.
Monitorizăm, bineînțeles, indicatori precum numărul și durata întreruperilor, timpul de intervenție în cazul avariilor, costurile de operare și mentenanță, precum și durata procesului de racordare pentru noii consumatori. În același timp, urmărim îndeaproape timpii de răspuns la solicitările clienților, un indicator esențial pentru menținerea unui standard ridicat al serviciilor oferite.
În paralel, investim în standardizarea modului de operare la nivelul întregului portofoliu de concesiuni, având ca obiectiv crearea unui cadru operațional unitar, care să asigure un nivel optim de performanță, control și siguranță în exploatarea rețelelor. În aceste momente, atenția noastră se concentrează pe dezvoltarea centrului de comandă existent, care ne permite monitorizarea în timp real a rețelelor și coordonarea intervențiilor la nivel național. De asemenea, vizăm implementarea de sisteme moderne de monitorizare și control de tip SCADA, care permit gestionarea eficientă a parametrilor tehnici ai rețelelor și care contribuie la creșterea nivelului de siguranță în exploatare. Implementarea unui sistem performant și unitar de contorizare inteligentă reprezintă un alt element cheie în strategia noastră de dezvoltare, mai ales în ceea ce privește optimizarea proceselor comerciale pentru activitatea de Furnizare, însă urmărim și digitalizarea proceselor de mentenanță și management al activelor, cu scopul de a crește eficiența operațională și capacitatea de administrare a infrastructurii la scară națională.
Dincolo de distribuție și furnizare, care sunt direcțiile cele mai probabile în următorii 2–3 ani? Cum veți decide unde merită să alocați capitalul din planul de investiții de peste 400 milioane de euro?
Hagag Energy a pornit, încă de la început, cu ambiția de a deveni o platformă energetică integrată și de a extinde, practic, viziunea de investiții pe termen lung a Hagag Development Europe în sectorul utilităților reglementate din România. Pe termen mediu, țintim diversificarea operațiunilor către direcții complementare distribuției și furnizării de gaze naturale, în linie cu transformările sectorului energetic din România și Europa.
Pentru Divizia Gaze Naturale însă, prioritatea rămâne dezvoltarea și operaționalizarea rețelelor de distribuție a gazelor naturale din portofoliu, activități pentru care vom aloca aproximativ 100 de milioane. În paralel, investim și în dezvoltarea unei capacități proprii de producție pentru echipamente specifice sectorului gazelor naturale, respectiv stațiile de reglare-măsurare-predare (SRMP), esențiale pentru funcționarea în siguranță a rețelelor. Este o abordare prin care reducem dependența de furnizori externi, accelerăm implementarea proiectelor de infrastructură și ne asigurăm de un nivel ridicat de siguranță. Și da, în contextul obiectivelor europene de decarbonizare și conform estimărilor care arată că România ar putea produce până la aproximativ 5,5 miliarde m³ de biometan până în 2040, explorăm și oportunitatea de a integra gazele verzi, biometanul și hidrogenul, în portofoliul Hagag Energy.
La nivel macro, dincolo de infrastructura de bază, ne uităm către mai multe direcții de extindere a lanțului valoric și analizăm riguros diversificarea liniilor de business și către segmentul energiei regenerabile, inclusiv, dar nelimitându-ne la proiecte dedicate activității de stocare, care devin tot mai relevante în echilibrarea sistemului energetic.
În ceea ce privește deciziile de alocare a capitalului, acestea sunt ghidate de câteva criterii clare: stabilitatea cadrului de reglementare, potențialul de dezvoltare regională, scalabilitatea proiectelor și randamentul pe termen lung. În esență, ne concentrăm pe oportunități care favorizează consolidarea unei platforme energetice integrate, capabilă să susțină atât infrastructura critică, cât și tranziția energetică.
Sursă: Energynomis
