Autor: Dragoș C.-L. PREDA – BD, Enginuity FZE (part of GDE Group – We DC for Hyperscalers) / MinSs Telco 2020-21 / CEO RADIOCOM 2021-22
În această economie, hyperscalerii: AWS, Microsoft Azure, Google Cloud, Meta, Oracle, nu mai cumpără metri pătrați. Ei cumpără megawați disponibili, energie predictibilă, conectivitate redundantă, securitate, timp scurt de autorizare și capacitate de scalare. Întrebarea centrală nu mai este „unde găsim teren?”, ci „câți MW putem obține, la ce preț, cu ce garanții și în cât timp?”
România intră în această competiție cu un potențial real, dar condiționat. Analiza de piață pentru investiții în centre de date descrie România ca una dintre cele mai atractive piețe emergente din Europa Centrală și de Est, probabil cel mai puternic „second-tier story” după Polonia, însă subliniază că oportunitatea depinde critic de costul energiei, racordarea la rețea, autorizări și stabilitate politico-fiscală.
Aceasta este esența pieței: nu lipsa cererii blochează România, ci lipsa energiei scalabile, contractabile și competitive.
Energia: noul teren al economiei AI
În centrele de date moderne, energia reprezintă de regulă 35–40% din costurile operaționale, iar în facilitățile AI/HPC presiunea crește accelerat prin densități mari de GPU, liquid cooling, UPS/PDU, chillere, CRAH, rack-uri de mare densitate și redundanță energetică .
Un teren fără energie fermă este aproape irelevant. Un teren cu 50–100 MW disponibili, PPA, substație, fibră, autorizare clară și opțiune de extindere devine activ strategic.
Problema României este că energia locală poate fi competitivă punctual pe piața spot, dar hyperscalerii nu investesc pe baza prețului de azi. Ei decid pe baza unui cost predictibil pe 10–20 de ani. Datele recente indică valori spot orientative în România de aproximativ 0,089 €/kWh, cu variații orare importante, dar pentru investitori contează costul total: energie + rețea + taxe + capacitate + garanții + timp de racordare.
Energia regenerabila (din hidrocentrala) în Finlanda se vinde sub 3.5 eurocenti per kW, adică 0.175 lei / RON; în România – 0.950 lei = 5+ ori mai scump.
În timp ce România are facturi la energie electrică mai mari, atât absolute, cât și relative, Finlanda oferă energie electrică semnificativ mai ieftină. Ajustată în funcție de standardele puterii de cumpărare (PPS) – care țin cont de nivelurile locale de venit și de costul vieții – România are cea mai scumpă sarcină la energie electrică din UE, în timp ce Finlanda se bucură de unele dintre cele mai mici.
Tarife la energie electrică pentru uz casnic
România: Gospodăriile plătesc în medie aproximativ 0,29 kWh (1,3 – 1,4 lei / RON)
Finlanda: Gospodăriile plătesc în medie aproximativ 0,17 kWh
Prețuri angro și industriale
România: Prețurile medii industriale și angro se situează între 0,10 € și 0,14 € / kWh.
În pofida scăderilor recente de prețuri de pe piața spot, întreprinderile românești încă se confruntă cu unele dintre cele mai mari eforturi legate de energie din UE.
Finlanda: Datorită capacității nucleare și regenerabile (eoliene/hidroelectrice) robuste, Finlanda are unele dintre cele mai mici tarife angro și industriale din Europa, scăzând frecvent la o medie de 0,07 € până la 0,08 € / kWh.
Sursa: https://euenergy.live
Comparativ, piețele FLAP-D: Frankfurt, Londra, Amsterdam, Paris, Dublin, sunt mature, dar scumpe, aglomerate și constrânse energetic.
România poate câștiga prin costuri de construcție mai mici, fibră foarte bună, mix energetic diversificat și poziție regională.
Totuși, poate pierde rapid dacă energia industrială rămâne mai scumpă sau mai impredictibilă decât alternativele din SUA, Orientul Mijlociu, India sau alte piețe asiatice.
AI schimbă complet economia centrelor de date
Un centru de date clasic deservea cloud, storage și aplicații enterprise. Un centru AI deservește training, inference, modele multimodale, simulări industriale, cybersecurity, digital twins și infrastructuri publice critice. Diferența este radicală.
AI rack-urile pot cere zeci sau chiar peste 100 kW per rack, față de 10–20 kW în infrastructura tradițională. Costul de construire al unui data center AI poate ajunge la 15-20+ milioane USD/MW pentru sarcină IT comisionată, peste nivelul centrelor clasice, iar echipamentele AI: GPU, servere, networking, pot adăuga costuri mult mai mari decât clădirea propriu-zisă.
De aceea, modelul financiar trebuie analizat prin TCO, nu doar prin CAPEX: teren, construcție, MEP, răcire, rețea, energie, hardware, mentenanță, personal, securitate, uptime și costul capitalului.
România și oportunitatea Black Sea AI Gigafactory
Proiectul Black Sea AI Gigafactory schimbă scara discuției. EOI-ul prevede o infrastructură inițială de cel puțin 20.000 GPU-uri, scalabilă către 100.000+ GPU-uri și, în scenariul maxim, până la 1 GW putere totală a facilității .
Coridorul Cernavodă–Constanța este relevant deoarece poate combina energie nucleară low-carbon, regenerabile, fibră optică, acces la apă/răcire și poziționare la Marea Neagră . În plus, proiectul este conceput ca infrastructură suverană, dar operabilă comercial pentru utilizatori români, regionali, europeni și internaționali.
Totuși, un asemenea proiect nu poate fi tratat imobiliar. Este o operațiune de nation-building digital: energie, telecom, EPC, AI/HPC, cybersecurity, finanțare, guvernanță, O&M și anchor tenants.
Formula câștigătoare
România trebuie să aplice o logică simplă:
Power first. Demand second. CAPEX third.
KPI-urile decisive sunt:
MW contractați; cost €/MWh; timp până la energizare; PUE; procent low-carbon; timp de autorizare; capacitate GPU instalată; grad de pre-închiriere; SLA availability; risc de racordare; capacitate de extindere.
Fără aceste date, orice prezentare rămâne doar estetică. AI produce deja „polished nonsense” la scară industrială; în infrastructură, diferența o fac realitatea, verificabilitatea și capacitatea de execuție.
Concluzie
Următoarea hartă a puterii digitale nu va fi decisă doar de talent software, ci de statele capabile să ofere energie ieftină, sigură, scalabilă și curată pentru infrastructura AI.
România are ingredientele: nuclear, hidro, gaze, regenerabile, fibră, poziție geostrategică și costuri de construcție competitive. Dar ingredientele nu sunt strategie. Strategia înseamnă energie contractabilă, autorizare predictibilă, consorții tehnice credibile și execuție rapidă.
În economia AI, suveranitatea digitală începe cu prețul energiei.
Bibliografie
- International Energy Agency (IEA4E TCP – The Technology Collaboration Programme on Energy Efficient End-Use Equipment). (2024). Energy demand from AI.
- 4E TCP – The Technology Collaboration Programme on Energy Efficient End-Use Equipment. (2025). Data Centre Energy Use: Critical Review of Models and Results
- McKinsey & Company. (2025). Scaling bigger, faster, cheaper data centers with smarter design
- CBRE Research. (2024). Global Data Center Trends.
- JLL Research. (2024). Global Data Center Outlook.
- Uptime Institute. (2024). Global Data Center Survey.
- Synergy Research Group. (2025). Hyperscale Data Center Market Analysis.
- European Commission. (2024). A European Strategy for Data.
- European Commission. (2025). AI Factories Initiative.
- ENTSO-E. (2025). Market Report.
- Transelectrica. (2025). Planul de Dezvoltare a Rețelei Electrice de Transport.
- World Bank IFC. (2024). Advancing Cloud and Data Infrastructure Markets: Strategic Directions for Low- and Middle-Income Countries
- Goldman Sachs Investment Banking. (2025). Powering the AI Era
- Black Sea AI Gigafactory – (EOI)
Sursă: Financial Intelligence
