Cea de-a 9-a ediție a Wind Open Day, organizată de Asociația Română pentru Energie Eoliană – RWEA, a avut și în acest an o componentă educativă pronunțată. Pe lângă reprezentanți ai industriei, autorități, investitori, contractori și jurnaliști, la vizita în teren din județul Galați au participat circa 20 de studenți de la Facultatea de Energetică din cadrul Universității Politehnica din București și aproximativ 30 de elevi de la o școală generală din Cuca, județul Galați.
Mai mult decât o întâlnire profesională dedicată industriei eoliene, Wind Open Day a fost și o lecție practică despre cum se produce energia, cum se construiesc proiectele regenerabile și de ce un parc eolian este mult mai mult decât un șir de turbine vizibile de la distanță.
Liviu Gavrilă, vicepreședinte RWEA, a deschis evenimentul explicând că Ziua Mondială a Vântului este un moment în care industria încearcă să vorbească mai clar despre „energia eoliană și beneficiile pe care le aduce”. Mesajul a fost adresat în special copiilor și studenților, invitați să privească proiectele nu ca pe o infrastructură rece, ci ca pe rezultatul muncii coordonate a multor oameni, companii și instituții.
- E nevoie de 7 ani pentru un proiect eolian
Una dintre primele idei explicate în teren a fost durata mare de dezvoltare a unui proiect eolian. Lăcrămioara Diaconu-Pințea, Country Manager OX2 România, a precizat că este nevoie de 7 ani pentru ca, de la idee, o turbină să ajungă să producă energie într-un parc eolian. În acest interval, odată cu identificarea amplasamentului, proiectul trece prin măsurători de vânt, studii tehnice, măsurători, avize, contracte, autorizări, achiziții de turbine, lucrări de infrastructură și diverse etape de construcție și soluții de conectare la sistemul energetic.
Un parc eolian nu poate fi construit oriunde există teren disponibil. Sunt necesare măsurători de vânt realizate pe perioade lungi, certificări ale resursei și evaluări tehnice care să arate dacă investiția poate produce suficientă energie pentru a fi finanțabilă. În teren, participanților li s-a explicat că măsurătorile pot dura minimum doi ani, iar rezultatele sunt analizate de companii specializate.
Abia după confirmarea resursei de vânt începe desenarea schiței parcului. Poziția fiecărei turbine trebuie stabilită în funcție de direcția vântului, distanțele dintre turbine, turbulențele generate de fiecare rotor, accesul pentru transporturi agabaritice, relieful terenului și posibilitatea de conectare la rețea. „Sunt sute de variabile”, a spus unul dintre specialiștii implicați în proiect, rezumând complexitatea acestei etape.
- Turbine mai mari, mai complexe și mai productive
O altă lecție importantă pentru elevi și studenți a fost legată de dimensiunea fizică a infrastructurii. Turbinele vizitate au 6,2 MW, turnuri de 125 de metri și rotoare cu diametrul de 162 de metri. Florin Ioan Constantinescu, Customer Relationship Manager Vestas, a explicat că aceste turbine sunt semnificativ mai mari și mai performante decât cele instalate în primul val eolian din România. Diferența tehnologică se vede atât în puterea instalată, cât și în cerințele de operare și mentenanță.
O turbină modernă nu este doar un turn cu trei pale. Ea include sisteme electronice, senzori, echipamente de control, lift interior, scară de acces, sisteme de siguranță și mecanisme care permit orientarea nacelei și reglarea palelor în funcție de vânt. „Turbina trebuie să producă zi și noapte”, a spus Florin Ioan Constantinescu, explicând de ce disponibilitatea tehnică este un indicator critic pentru operarea unui parc eolian.
Alin Constantinescu, General Manager Lemacons, a descris în ce constau lucrările din șantier: fundații, drumuri, platforme, cabluri și puncte de conexiune. În momentul vizitei, proiectul Ansthall avea 12 fundații turnate din 15, iar drumurile erau aproape finalizate. „Mai avem trei săptămâni”, a spus el referindu-se la finalizarea fundațiilor.
Fundația unei turbine este o lucrare complexă. În funcție de teren, poate include piloți forați, beton de egalizare, flanșe, buloane de ancoraj, armături și un beton special de legătură. Înainte de ridicarea turbinei, trebuie pregătite și platformele pentru macarale, zonele temporare de depozitare, drumurile pentru transportul componentelor și traseele pentru cabluri. O parte din această infrastructură este vizibilă doar în timpul montajului, după care terenul este readus parțial la situația inițială.
Transportul componentelor este, la rândul său, o operațiune dificilă. Palele, secțiunile de turn și nacelele ajung noaptea, pe trasee atent verificate. Drumurile trebuie să aibă lățimi, pante și curbe compatibile cu transporturile agabaritice. Uneori, traseele autorizate trebuie modificate în teren după testele realizate împreună cu transportatorii și furnizorii de turbine. „Sunt foarte multe variabile”, a explicat unul dintre reprezentanții din șantier.
- Montaj, teste, conectare, teste, energizare, teste…
După montaj, și primele seturi de teste la rece, parcul trebuie conectat la rețea.
Pentru elevi și studenți, explicațiile despre stații electrice, transformatoare, cabluri subterane, automatizări și SCADA au arătat că un parc eolian este și un proiect electric sofisticat. Turbinele nu funcționează izolat, ci sunt parte a unui sistem energetic în care fiecare componentă trebuie monitorizată, controlată și sincronizată cu rețeaua. Chiar și înainte de conectarea finală, turbinele au nevoie de surse de energie pentru sistemele de protecție și control. La parcurile vizitate au fost folosite generatoare diesel dotate cu panouri fotovoltaice și baterii, pentru a reduce costurile și impactului asupra mediului.
De la turbine, energia este colectată la medie tensiune, ridicată apoi la 110 kV și transportată către stații de conexiune, înainte de integrarea în rețeaua națională.
- Beneficii pentru comunitățile locale
O parte importantă a discuțiilor a vizat relația dintre proiectele eoliene (energetice în general) și comunitățile locale. Parcurile eoliene aduc taxe locale, venituri pentru proprietarii de terenuri, drumuri agricole modernizate și lucrări care pot susține dezvoltarea comunelor. În teren s-a explicat că drumurile construite pentru accesul la turbine pot rămâne utile agricultorilor, iar bugetele locale beneficiază de taxe de autorizare și impozite aferente construcțiilor.
Unul dintre reprezentanții din șantier a at exemple concrete pentru a demonstra că „toate comunitățile care beneficiază de proiecte înfloresc” în raport cu localitățile care nu atrag investiții similare. Beneficiile nu transformă automat fiecare proprietar într-un “milionar”, dar au efecte vizibile la nivel local: drumuri mai bune, venituri suplimentare, bugete locale mai solide și investiții în infrastructură comunitară.
Participanții tineri au avut șansa a descopere că un parc eolian nu este doar o instalație tehnică, ci un proiect economic, social și administrativ. Sunt implicați experți și avize, turbine și transformatoare, terenuri și drumuri, contracte și autorități, dar mai ales oameni din companiile implicate și din comunitățile care găzduiesc investițiile.
Sursă: Energynomics
