„România nu trebuie să înceapă reindustrializarea cu încă o conductă de gaze, ci cu oprirea risipei. Degeaba aducem resurse noi dacă le băgăm în fabrici prost conduse, în utilaje care consumă prea mult și în afaceri ținute în viață din banii populației. Gazul nu repară prostia managerială. Doar îi plătește factura”, a spus Dumitru Chisăliță.
În opinia sa, discuția despre relansarea industriei românești ar trebui să pornească de la o întrebare fundamentală: câtă valoare economică reușește România să obțină din resursele pe care le consumă.
„Noi trebuie să cerem același lucru, înainte să promitem renașterea industriei”, a spus acesta.
Președintele Asociației Energia Inteligentă a explicat că accesul la energie mai ieftină nu poate compensa deficiențele structurale ale unei companii industriale.
„Pe înțelesul tuturor: dacă o fabrică aruncă materia primă, pierde căldura, produce marfă proastă și stă oprită fiindcă nu și-a reparat utilajele, gazul mai ieftin nu o vindecă. Îi permite să continue risipa. Iar cineva achită diferența.”
Potrivit lui Chisăliță, costul acestor ineficiențe ajunge, în cele din urmă, la populație.
„Acel cineva este cetățeanul: prin taxe, prețuri și bani publici dați ca să acopere pierderile.”
În acest context, el consideră că managementul companiilor care solicită sprijin din partea statului trebuie să poată demonstra concret cum utilizează resursele și ce măsuri adoptă pentru reducerea costurilor.
„Fiecare director să răspundă clar: cât consumă fabrica pentru fiecare produs, cât aruncă, cât pierde și ce face concret pentru reducerea costurilor. Cine cere ajutor de la stat trebuie să prezinte rezultate și termene. Nu discursuri, relații politice și scuze.”
Dumitru Chisăliță a avertizat și asupra riscului ca reindustrializarea să fie măsurată exclusiv prin redeschiderea unor capacități de producție, fără a analiza viabilitatea economică a acestora.
„Nu orice fabrică redeschisă este o victorie. Dacă produce scump, vinde în pierdere și cere permanent bani, am redeschis o gaură în buget.”
În opinia sa, gazele din Marea Neagră reprezintă o oportunitate importantă pentru România, însă disponibilitatea unor noi resurse energetice nu generează automat prosperitate.
Chisăliță consideră că România nu poate construi bunăstare prin creșterea continuă a consumului de resurse în condițiile în care rezultatele economice rămân reduse.
În opinia sa, ordinea priorităților ar trebui să fie clară: reducerea pierderilor, schimbarea managementului neperformant și modernizarea capacităților de producție, înaintea extinderii industriei.
Sursă: Financial Intelligence
