Piața energiei regenerabile din România a atins un nivel de maturitate în care capacitatea de construcție nu mai este singurul factor decisiv. Pe măsură ce tot mai multe proiecte solare, eoliene și de stocare trec de la dezvoltare la operare, calitatea exploatării tehnice, dispecerizării și integrării sistemului devine din ce în ce mai importantă. Aceasta a fost mesajul central transmis de Elena Popescu, CEO al Elektra Renewable Support, în timpul atelierului dedicat pieței din România, organizat de RPIA la Intersolar Europe 2026.
Popescu a subliniat o caracteristică specifică a pieței românești pe care investitorii străini o descoperă adesea doar atunci când încep să dezvolte proiectele: necesitatea unui centru de dispecerat local. Spre deosebire de alte țări europene care aplică același cod de rețea paneuropean, România necesită o structură care oferă monitorizare și control 24/7 și își asumă responsabilitățile operaționale pentru capacitățile conectate la rețea. „Diferența este că noi, centrele de dispecerat locale, preluăm responsabilitatea operatorilor de rețea pentru diferitele capacități, chiar dacă toate acestea sunt independente și private,” a explicat Elena Popescu.
Este o particularitate care ridică frecvent întrebări în rândul investitorilor străini, în special celor care deja operează active regenerabile în alte piețe. Mulți dintre aceștia au propriile centre de monitorizare, active non-stop, și întreabă, în mod firesc, de ce este necesar un centru de dispecerat local separat în România. Răspunsul dat de Elena Popescu este ancorat în modul în care sistemul românesc s-a dezvoltat și în interfața operațională necesară între producători, centrele de dispecerat și operatorii de sistem.
Experiența Elektra reflectă evoluția mai amplă a pieței. Compania a intrat în sectorul energiei regenerabile ca investitor în 2009 și a creat centrul său de dispecerat local în 2014, inițial pentru a opera propriile active, cu o capacitate de 16 MW. Astăzi, centrul gestionează mai mult de 1,2 GW în operare. Pentru Elena Popescu, responsabilitatea operațională este aceeași, indiferent de dimensiunea proiectului. Un proiect de 1 MW și un proiect de 1 GW reprezintă ambele capital angajat, obligații tehnice și așteptări de performanță pe termen lung. După construcție, aceste active trebuie monitorizate, controlate și operate cu același nivel de seriozitate. „Orice proiect este un proiect important,” a spus ea. „Chiar dacă discutăm despre 1 MW sau 1 GW, este același lucru. Acest investitor și-a pus propriile bani în el, așa că trebuie să ne ocupăm de el.”
Noul val de dezvoltatre a energiei regenerabile în România aduce și stocarea în ecuația operațională. Din punct de vedere tehnic, Popescu a descris bateriile în termeni simpli: o altă capacitate care trebuie integrată în sistem, monitorizată și, atunci când este necesar, restricționată. Pentur ingineri, provocarea este gestionabilă. Pe de altă parte, valoarea comercială și operațională provine din flexibilitate.
Bateriile schimbă logica în care este gestionată generarea, deoarece permite stocarea energiei atunci când este disponibilă și descărcarea acesteia atunci când este necesară. În acest sens, bateriile îmbunătățesc predictibilitatea și creează un activ mai flexibil, mai ales într-o piață din ce în ce mai expusă volatilității prețurilor, constrângerilor rețelei și nevoilor de echilibrare.
Elena Popescu a subliniat, de asemenea, importanța implicării partenerilor tehnici experimentați devreme în dezvoltarea proiectului. Recomandarea ei pentru investitori nu s-a limitat la România. Pentru orice piață și orice tip de investiție, a spus ea, prezența oamenilor și companiilor experimentate din etapele timpurii contribuie la reducerea riscurilor și îmbunătățește execuția proiectului.
Ea a dat un exemplu concret din practica dispecerizării: cererea pentru lista semnalelor înainte de finalizarea proiectării electrice. Pentru specialiști, acesta este un pas crucial, deoarece semnalele trimise de parc către centrul de dispecerat și apoi către TSO determină modul în care activul va fi monitorizat, controlat și integrat în sistem.
Mesajul Elenei Popescu s-a plasat în linie o concluzie mai generală a atelierului: piața energiei regenerabile din România a depășit etapa când doar se adăugau noi megawați în sistem. Acum vorbim tot mai mult despre operarea corectă a activelor, integrarea stocării, gestionarea flexibilității și construirea de proiecte viabile financiar cu partenerii potriviți selectați de la început. În acest context, cerințele operaționale locale nu ar trebui tratate ca detalii administrative care trebuie rezolvate la finalul dezvoltării. Ele fac parte din arhitectura tehnică a proiectului și ar trebui abordate din timp, împreună cu parteneri care înțeleg atât activele, cât și sistemul românesc.
Sursă: Energynomics
