Uniunea Europeană a intrat deja în faza de luare a deciziilor privind reformele necesare pentru a reduce fragmentarea în sectoare strategice cheie, iar următoarele măsuri vor fi luate în scurt timp, a declarat fostul prim-ministru italian Enrico Letta la București, în cadrul „Economist Romania Government Roundtable”, un eveniment organizat în parteneriat cu RCI Holding România. Potrivit lui Letta, Consiliul European a aprobat lansarea acestei agende în urmă cu 10 zile, iar o nouă decizie privind modul de punere în aplicare a planului este așteptată în aproximativ trei săptămâni. Printre măsurile concrete pe care le-a evidențiat se numără propunerea privind „regimul 28” în dreptul societăților comerciale, mult discutata EU Inc., concepută pentru a ajuta companiile să opereze mai ușor peste granițe și pentru a reduce fragmentarea juridică în interiorul blocului.
În discursul său, Letta a susținut că problema competitivității Europei își are rădăcinile, în primul rând, într-o singură slăbiciune structurală: fragmentarea. Deși UE este integrată în multe aspecte ale vieții cotidiene, ea rămâne divizată în domeniile care contează cel mai mult pentru amploare, investiții și autonomie strategică pe termen lung. „În Uniunea Europeană, suntem integrați în aspecte importante ale vieții noastre cotidiene, însă suntem fragmentați. Iar fragmentarea în aceste trei domenii – piețele financiare, energia și conectivitatea – reprezintă astăzi principala cauză a slăbiciunii noastre”, a spus el.
Fostul prim-ministru italian a pus piețele financiare, energia și conectivitatea în centrul analizei, susținând că Europa continuă să funcționeze ca 27 de sisteme separate în sectoare în care o abordare la scară continentală este esențială. În opinia sa, această fragmentare împiedică Uniunea Europeană să mobilizeze capitalul necesar pentru investiții de amploare, în special în domenii precum inteligența artificială, tehnologiile avansate și infrastructura.
Letta a atribuit întârzierea Europei în domeniul tehnologiilor strategice nu lipsei de talente, ci lipsei unor piețe de capital integrate și a unui mediu de afaceri capabil să susțină o creștere la scară largă. Europa, a afirmat el, dispune de ingineri și talente științifice de calitate, dar nu a reușit să transforme acest potențial în poziție de lider, deoarece capacitatea de investiții rămâne prea limitată și prea dispersată.
Letta a abordat problema și dintr-o perspectivă geopolitică mai largă. Într-o lume în transformare ca urmare a ascensiunii Chinei și a Indiei, chiar și cele mai mari economii naționale ale Europei au devenit prea mici pentru a concura pe cont propriu. Ceea ce înainte era considerat „mare” în Europa nu mai este suficient de mare la nivel internațional, a susținut el, motiv pentru care Uniunea trebuie să permită companiilor și sectoarelor să treacă de la o logică națională la una cu adevărat europeană. „A fi fragmentați înseamnă pentru noi să trimitem locuri de muncă și investiții în alte părți ale lumii. A fi fragmentați înseamnă că nu suntem capabili să atragem [forță de muncă înalt calificată], pentru că suntem prea mici”, a avertizat el.
Această logică, a susținut el, se aplică cu mult dincolo de domeniul financiar. În sectorul energetic, în telecomunicații, în industriile digitale și în alte sectoare strategice, companiile europene se confruntă cu concurenți din SUA și China care sunt mai mari, dispun de capital mai consistent și sunt capabili să producă mai eficient. În cele din urmă, consumatorii se orientează după preț și eficiență, a afirmat el, iar Europa nu poate spera să-și protejeze baza industrială dacă rămâne divizată din punct de vedere structural.
Concluzia generală a intervenției sale de la București a fost că Europa știe deja ce trebuie să facă. Adevărata provocare constă acum în a vedea dacă poate trece de la conștientizare la acțiune. Suveranitatea comună în anumite domenii strategice, a susținut el, slăbește identitățile naționale, ci le face mai durabile într-o lume tot mai competitivă și mai periculoasă. Mesajul său de la București a fost nu doar un apel teoretic la „mai multă Europă”, ci o avertizare că Europa a intrat într-o perioadă în care fragmentarea are un cost economic direct. În ceea ce privește energia, la fel ca în cazul piețelor de capital și al conectivității, alegerea nu mai este între confortul național și ambiția europeană. Este între o integrare mai profundă și declinul constant al competitivității.
Cu cât mai mare, cu atât mai bine – președintele României, Nicușor Dan
Pentru publicul român, intervenția lui Letta a avut, de asemenea, o puternică rezonanță regională și națională. Țările care urmăresc creșterea economică, dezvoltarea industrială și o securitate energetică mai puternică au un interes direct în capacitatea Europei de a trece de la un set de sisteme naționale la o piață strategică cu adevărat integrată. În acest sens, mesajul său a fost un ecou al remarcilor făcute anterior de președintele României Nicușor Dan în deschiderea evenimentului, când a susținut că România sprijină finalizarea pieței unice europene deoarece „în economie, cu cât ești mai mare, cu atât ești mai competitiv”. Președintele a subliniat, de asemenea, necesitatea unei piețe unice europene a energiei, avertizând că competitivitatea generală a Europei este afectată de diferențele de preț din cadrul blocului comunitar. În același context, el a salutat faptul că Europa începe să reconsidere energia nucleară și și-a exprimat speranța că energia nucleară va avea un loc mai clar în mixul energetic viitor al continentului. Prin corelarea competitivității, a integrării energetice și a viitoarei dezbateri privind Cadrul Financiar Multianual 2028–2034 al UE, Nicușor Dan a plasat România ferm în cadrul aceleiași discuții strategice pe care Letta a avansat-o la București: că puterea viitoare a Europei va depinde de capacitatea sa de a gândi și de a acționa la scară largă.
Scepticism și despre limitele integrării
Cu toate acestea, apelul lui Enrico Letta la o Europă mai unită este întâmpinat cu scepticism de către unii analiști și comentatori. Matthias Bauer, într-un articol pentru ECIPE, se arată sceptic față de eforturile lui Enrico Letta de a crea un „al 28-lea regim”, deoarece le consideră o soluție instituțională aparent elegantă, care ar putea lăsa însă intacte cauzele reale ale fragmentării. Bauer susține că propunerea este prea vagă în ceea ce privește aspectele juridice esențiale, s-ar concentra probabil în principal pe dreptul societăților comerciale, lăsând în mare parte neatinse domenii sensibile din punct de vedere politic, precum fiscalitatea, dreptul muncii, insolvența și politica socială, și, prin urmare, riscă să producă doar beneficii practice limitate pentru firmele care încearcă să se extindă peste granițe. Critica sa mai profundă este că instrumentele opționale ale UE au succes doar atunci când oferă avantaje clare și tangibile față de sistemele naționale; în caz contrar, UE ar putea pur și simplu să adauge un alt nivel de complexitate în loc să îl elimine. În acest sens, avertismentul lui Bauer nu vizează integrarea în sine, ci o formă de integrare care multiplică formele juridice fără a schimba stimulentele și structurile care mențin fragmentarea pieței unice.
Thomas Moller-Nielsen, la Euractiv, este mai categoric: el prezintă cea mai recentă inițiativă privind piața unică ca fiind încă una dintr-o lungă serie de „strategii”, „foi de parcurs” și „agende” ale Comisiei care promit integrare, dar nu aduc aproape niciun rezultat. Critica sa este că Bruxelles continuă să producă documente în loc de rezultate, în timp ce majoritatea barierelor identificate cu zeci de ani în urmă rămân în vigoare și doar o mică parte din propunerile lui Letta au fost efectiv puse în aplicare. Moller-Nielsen admite că statele membre se opun schimbării în domenii sensibile precum fiscalitatea, falimentul și legislația muncii, dar atribuie cea mai mare parte a vinei Comisiei însăși pentru slaba implementare a legislației, monitorizarea deficitară a barierelor și o strategie generală neclară. Rezultatul, în viziunea sa, este că apelurile de tipul celor lansate de Letta pentru o Europă mai unificată riscă să devină parte a unui ritual familiar de ambiție retorică combinată cu ineficiență instituțională.
Sursă: Energynomics
