Asistăm la o criză energetică fără precedent în ultimii 20 de ani, manifestată prin creșterea exagerată a prețurilor la energie electrică, gaz metan și carburanți, în condițiile în care pentru primele două forme de energie Statul Român este deținătorul a aproximativ 70% din surse pe o piață liberalizată unde prețul producătorilor mici și importul dictează.
Este de fapt manifestarea unui dublu fenomen, acela al tranzițiilor energetice în scopul decarbonizării, adică al renunțării la sursele de energie bazate pe combustibili fosili și strâns legat de aceste tranziții, surprinzător puțin conștientizat până acum, fenomenul – devenit fenomen – al pierderii securității energetice la nivel național și european.
Buturuga mică răstoarnă carul mare?
Ne-am trezit astfel puși în situația de a fi consumatori asistați, consumatori vulnerabili de energie așa încât atât acasă, cât și la birou sau în fabrică ne putem plăti factura doar cu suportul Statului Român, prin plafonarea și compensarea introduse ca măsuri de sprijin socio-economice. Și iată cum adăugăm un al treilea fenomen manifestat din plin: cel al sărăciei energetice extinsă pe scară largă, în condițiile în care Statul Român deține majoritatea surselor de energie scumpită și tot Statul ne asistă în plata facturii de energie. Cu toate acestea, prețul pe piață pare a fi dat de nevoia de import și de ceilalți mici producători și apoi amplificat într-un lanț necunoscut al jucătorilor din piață, care îi implică și pe marii producători, mari câștigători deopotrivă.
Cu ce cost, până când? Întrebări care în prezent ne întăresc și mai mult nesiguranța.
Între timp, simțim în prezentul nostru palpabil temperaturi tot mai ridicate vara, secetă extinsă, incendii forestiere nemaiîntâlnite de la an la an, ierni fără zăpadă și treceri bruște de la un anotimp la altul, toate puse sub umbrela schimbărilor climatice. Mass media le înregistrează și uneori chiar amplifică nu doar simplu pe ecrane, ci și printr-un bombardament tot mai intens de breaking news. Subiectiv, ne dăm seama că nu mai avem iernile de altădată, că totuși apar schimbări în anotimpurile pe care le trăim și, suprapus cu reflectările mediatice, credem în ceea ce numim tot mai cu îngrijorare “încălzire globală” și „schimbări climatice”.
Și, acționăm în vreun fel? Cum? Iată-ne aflați într-un val al fotovoltaicelor, pe care cu mic, cu mare, pe casă și acasă, pe clădiri și hale, pe școli și grădinițe le instalăm cu încredere și convingerea că ne asigurăm energia din sursă proprie. Și facem foarte bine.
Ce se întâmplă, totuși, odată cu acest val al fotovoltaicelor?
Energy is money. We save both… se întâmplă motto-ul Servelect. Producem energie peste zi, când avem soare și cer senin. Acest lucru se reflectă direct în acoperirea parțială sau de multe ori totală a consumului de energie, precum și în factura de energie, unde între 10% și aproximativ 40% din cost se elimină, cu atât mai mult pentru prosumatorii care beneficiază de compensarea producției cu consumul din alte momente. Astfel căpătăm încredere și reușim să obținem autonomie parțială față de ce se întâmplă în piața de energie. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece: nu înseamnă ca devenim independenți nici față de rețea, dar nici ca și țară. Avem nevoie în continuare de rețea, pentru momentele în care sursa noastră locală nu mai produce energie. Avem nevoie de rețea să valorificăm ceea ce producem în plus, în beneficiul consumatorilor vecini, iar apoi să “ne luăm înapoi” energia din rețea când avem nevoie de ea, dimineața, seara și noaptea.
Cu ce cost?
Raportat la prețul actual al energiei, cel necompensat și plafonat, amortizarea instalării unor surse locale de producere a energiei se întâmplă în mai puțin de 2-3 ani. Raportat la prețul pe care îl plătim efectiv, ne scoatem investiția în 6-7 ani dacă ne uităm în factura de acasă, ori în 3-4 ani dacă ne raportăm la hala sau clădirea în care avem afacerea și locul de muncă. Dincolo de “energy is money, we save both” avem și sentimentul că în sfârșit se întâmplă ceva din acțiunea noastră, din efortul nostru, în curtea noastră și mai ales în controlul nostru și că asta ne reduce și dependența de un Stat care ne-a vulnerabilizat pe toți, dar care ne protejează acum pe toți, precum și de și o piață de energie total impredictibilă. În toată povestea aceasta este și vestea bună că trăim un alt val, adus tot de Stat: valul fondurilor nerambursabile lansate prin apelurile de finanțare PNRR, POIM, ElectricUp, AFM, toate cu ținta să ne reducem consumul de energie și să ne instalăm surse regenerabile locale.
Așadar, valul din urmă al banilor promiși, chiar dacă vine cu dosare întregi de documente și documentații, cu așteptare de câteva luni până la unul sau chiar doi ani, ne facilitează accesul la aceste surse regenerabile din primul val: panouri fotovoltaice, pompe de căldură și altele. Și vedem astfel cum și contribuția noastră la atenuarea schimbărilor climatice se simte, metru cu metru, pătrat de acoperiș fotovoltaic, kilowați oră adunați zi de zi și lună de lună din sursele proprii. Acest val din urmă, de avalanșă a banilor gratis,, care acum pare surprinzător prea ridicat,duce în schimb și la scumpiri de echipamente și soluții, la întârzieri în livrare și instalare, dar și la o suprasolicitare a companiilor care fac să se întâmple astfel de proiecte. Din acest motiv, este într-adevăr important cum ne alegem partenerii de business cu care materializăm eficiența energetică și sursele regenerabile, ce așteptăm de la ei, ce oameni au implicați și cu ce profesionalism și rezultate.
Ce e val, ca valul trece?
Nu știm când și cât de mult se va reveni la prețurile anterioare la energie, mai ales având războiul din Ucraina în coaste. Știm ce ne stă nouă în putere – să începem să instalăm surse regenerabile – vedem că merită accesate oportunități de finanțare – să aplicăm pentru fonduri nerambursabile, dar să ținem cont și de costul de oportunitate și de așteptare – să ne protejăm bugetul propriu și competitivitatea economică a afacerilor, prin prioritizarea eficienței energetice și a surselor regenerabile instalate în propria curte. La un semn deschisă-i calea? Am văzut că această criză energetică a intensificat introducerea surselor regenerabile locale.
Dacă statele europene se decid să nu mai susțină plafonarea și compensarea, ne descurcăm cu încălzirea de acasă, supraviețuim cu business-ul și locul de muncă? Iată de ce din nou și mai mult, avem acum șansa și oportunitatea de a urca pe valul regenerabilelor, pentru a ne asigura într-o cât mai mare măsură suficiența energetică. Servelect este o companie de inginerie și servicii energetice în care de aproape 18 ani activează peste 50 de profesioniști în domeniu, majoritatea oameni crescuți și deveniți aici, cu rezultate dar și cu provocări înfruntate, cu lecții bune și rele învățate, dar și cu valori asumate și cu satisfacția de a fi lăsat ceva în urmă.
Așa vedem noi lumea care ne înconjoară acum și suntem pregătiți să dezvoltăm noi parteneriate pentru promovarea și mai ales materializarea eficienței energetice și a surselor locale regenerabile sau bazate pe co/tri-generare de înaltă eficiență și în curțile și pe acoperișurile Dumneavoastră. Haideți să începem împreună acest drum! Dr. Andrei Ceclan Inginer specializat în eficiență energetică în cadrul Servelect Președinte al asociației Societatea Auditorilor și Managerilor Energetici din România – SAMER Președinte al Consiliului de Administrație al Fondului Român pentru Eficiența Energiei – FREE
Sursa: InvesTenergy
