Un sistem energetic sigur nu este doar cel care funcționează bine în condiții normale, ci acela care rezistă atunci când apar mai multe probleme în același timp.

Nu a fost vorba despre o problemă de securitate nucleară, condițiile de exploatare în siguranță fiind menținute. Situația a evidențiat însă o vulnerabilitate importantă: dependența unor capacități esențiale de producție de condiții climatice și hidrologice pe care nu le putem controla.

Acest exemplu ne arată că pregătirea sistemului energetic nu poate fi limitată la perioadele de ger. Seceta, temperaturile extreme, avariile tehnice sau perturbările importurilor pot afecta funcționarea sistemului în orice anotimp.

La nivel european, evaluările pentru sezonul rece indică necesitatea unei pregătiri atente. Potrivit datelor europene depozitele de gaze erau umplute în proporție de aproximativ 72% la începutul lunii octombrie, sub nivelurile istorice. În același timp, infrastructura europeană este considerată suficient de flexibilă pentru acoperirea cererii în scenariile analizate.

Nu avem motive de panică, dar avem toate motivele să fim pregătiți. Consider că România trebuie să acționeze în trei direcții concrete.

1. Testarea capacității sistemului de a face față unor crize simultane

România organizează deja exerciții pentru restaurarea Sistemului Energetic Național în cazul unor avarii majore. Acestea sunt necesare și trebuie continuate.

Dar avem nevoie și de exerciții care să simuleze situații mai complexe: ger prelungit, debite reduse ale Dunării, indisponibilitatea unor capacități de producție și limitarea importurilor, toate în același timp.

O asemenea abordare ne-ar permite să identificăm din timp vulnerabilitățile, să îmbunătățim coordonarea instituțională și să pregătim măsuri de intervenție eficiente. Nu este suficient să știm cum repornim sistemul după o avarie. Trebuie să știm și cum prevenim o criză.

2. Folosirea flexibilității consumului ca resursă energetică

Atunci când discutăm despre siguranța energetică, ne concentrăm aproape întotdeauna asupra producției: câte centrale construim, ce capacități noi dezvoltăm și câtă energie putem importa.

Toate acestea sunt importante. Dar contează și modul în care folosim energia disponibilă. Marii consumatori industriali pot contribui la echilibrarea sistemului prin ajustarea voluntară a consumului în anumite intervale, atunci când procesele tehnologice permit acest lucru.

Nu vorbim despre oprirea industriei și nici despre sacrificarea producției. Vorbim despre mecanisme prin care flexibilitatea consumului poate fi recompensată, iar presiunea asupra sistemului energetic poate fi redusă în orele critice.

ANRE a aprobat deja un cadru de reglementare care permite remunerarea consumatorilor eligibili pentru reducerea temporară și voluntară a consumului de energie electrică. Următorul pas este extinderea aplicării acestor mecanisme, astfel încât participarea marilor consumatori să devină o opțiune reală, accesibilă și atractivă. Securitatea energetică nu înseamnă doar să producem mai mult, ci și să folosim mai inteligent energia pe care o avem.

3. Protejarea consumatorilor vulnerabili, fără descurajarea eficienței energetice

Statul are responsabilitatea de a interveni atunci când oamenii nu își mai pot permite plata facturilor la energie sau când companiile viabile sunt afectate de creșteri bruște ale prețurilor. Dar sprijinul public trebuie să fie bine țintit, transparent și limitat în timp.

Subvențiile generalizate, menținute pe perioade îndelungate, pot genera costuri bugetare ridicate și pot reduce stimulentele pentru economisirea energiei. Avem nevoie de mecanisme care să protejeze gospodăriile vulnerabile și, în același timp, să încurajeze companiile să investească în eficiență energetică și în reducerea consumului. Această abordare este susținută și de recomandările OECD.

Trebuie să protejăm consumatorii care au nevoie de ajutor, fără să transformăm sprijinul public într-o subvenționare permanentă a consumului ineficient.

Dincolo de aceste trei priorități, am propus realizarea unui tablou de bord al pregătirii energetice a României, actualizat periodic și accesibil publicului.

Acesta ar trebui să ofere o imagine clară asupra principalilor indicatori relevanți pentru funcționarea sistemului energetic: stocurile de gaze, disponibilitatea reală a capacităților de producție, starea rețelelor, rezervele de flexibilitate, capacitatea de import și riscurile climatice. Evident, publicarea acestor informații trebuie să respecte cerințele privind protejarea datelor operaționale sensibile.

Un asemenea instrument ar contribui nu doar la informarea publicului, ci și la o mai bună înțelegere a gradului de pregătire a sistemului și a responsabilităților instituționale. Transparența nu slăbește sistemul energetic, dimpotrivă îi consolidează credibilitatea.

În calitate de președinte al Comisiei pentru afaceri europene din Senat, consider că dimensiunea europeană trebuie să ocupe un loc central în abordarea securității energetice.

Rețelele, interconectările și piețele de energie sunt tot mai strâns legate între ele. O problemă apărută într-un stat poate avea consecințe asupra întregii regiuni.

De aceea, România trebuie să participe activ la coordonarea regională, la dezvoltarea interconectărilor și la consolidarea mecanismelor europene de cooperare. Nu trebuie să fim doar beneficiari ai solidarității europene, ci și parteneri care contribuie la securitatea energetică a regiunii.

În același timp, cooperarea europeană trebuie completată prin investiții și măsuri concrete la nivel național.

Nu putem controla vremea, evoluția debitelor Dunării sau toate riscurile geopolitice. Dar putem controla cât de bine ne pregătim, cât de eficient folosim resursele și cât de repede reacționăm atunci când apar dificultăți.

O iarnă fără întreruperi majore în alimentarea cu energie reprezintă, fără îndoială, un rezultat important. Însă cred că trebuie să ne propunem mai mult.

Adevăratul succes nu este doar să trecem cu bine peste această iarnă, ci să ieșim din ea cu un sistem energetic mai sigur, mai flexibil, mai eficient și mai rezistent decât cel cu care am intrat.

Acesta trebuie să fie obiectivul nostru comun: al autorităților, producătorilor, transportatorilor, distribuitorilor, furnizorilor și consumatorilor.

Pentru că securitatea energetică nu se construiește doar prin resurse și infrastructură, ci și prin anticipare, responsabilitate și capacitatea de a acționa împreună.”

Sursă: Financial Intelligence