Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitat “La o cafea cu Gabi Moroianu“ fiind domnul Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație al Grupului ALRO.
Licențiat în comerț exterior, domnul Marian Năstase a absolvit Academia de Studii Economice din București și posedă o vastă experiență în consultanță financiară și audit, lucrând, printre altele, pentru Deloitte & Touche România. În 2002, s-a alăturat echipei ALRO în funcția de Director Executiv, fiind responsabil de activitățile financiare ale companiei. Ulterior, a devenit Country Manager, iar, în prezent, mandatul dânsului acoperă toate activitățile Grupului din România (aluminiu, gaze naturale și sectorul energiei electrice).
GM: Bună dimineața. Bine ne revedem la o nouă „Cafea cu Gabi Moroianu”. De data aceasta avem invitat un domn foarte important pentru industria românească, domnul Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație al Grupului ALRO. E un întreg grup, da?
MN: Bineînțeles. Bună dimineața, Gabi, și mulțumesc pentru invitație.
GM: Mă bucur că, în sfârșit, ne bem cafea, că ne străduim de ceva vreme să ne bem cafeaua online. Față în față am mai băut câteva cafele.
Chiar, de când lucrați la ALRO? Chiar sunt curioasă.
MN: Pe 15 noiembrie, anul ăsta, fac 24 de ani
GM: Deci, anl viitor faceți un sfert de veac?
MN: Cam așa.
GM: Și nu v-ați plictisit? Nu v-ați plictisit, că nu vă las pe ăștia să vă plictisiți.
MN: Asta vreau să spun, că planul meu inițial era să lucrez vreo 10 ani și după aceea să fac o evaluare. Dar am intrat din criză în criză și n-am mai apucat să ies din chestiune. Și știi, nu sunt genul care, la fiecare criză, să sar de pe barcă. Hai să vedem barca la țărm, s-o vedem în afara furtunii. Numai că sunt furtuni după furtuni, nu se mai termină.
GM: Adevărat că nu se mai termină de atâta amar de vreme. Chiar voiam să vă întreb: cum merge acum ALRO?
MN: Anul ăsta merge ceva mai bine, pentru că piața e un pic diferită. Acuma, ce să spun? Multe lucruri pe care noi le-am spus – și eu le-am spus, de-a lungul timpului – s-au întâmplat, în sensul că lanțurile logistice lungi sunt foarte periculoase. Sunt periculoase pentru că se pot întrerupe oricând. Și, deși am avut semnale de-a lungul timpului – dacă vă mai aduceți aminte, a fost o chestie la un moment dat cu pirații somalezi. Care a arătat de atunci, de acum vreo 10 ani, fragilitatea unor lanțuri de producție lungi.
Goana după profit, de fapt, a fost mai mare. Acum, în condițiile în care trecem de la globalism, am trecut deja de la globalism la protectionism, se vede clar că cel mai bine e să ai sursele de aprovizionare cât mai aproape de tine, pentru că nu știi ce se întâmplă peste noapte. Pot apărea conflicte, pot apărea blocaje, pot apărea blocade și rămâi fără materii prime, rămâi fără subansamble, fără semifabricate și așa mai departe. Și asta, coroborat și cu faptul că China a intrat într-o fază diferită de evoluție – nu mai este într-o fază de construcție a platformei manufacturiere, are peste 47% din producția mondială de orice – acum a intrat într-o fază de maturizare, de extragere de valoare din această platformă.
Și atunci. sunt două aspecte: pe de o parte, și piața lor internă a devenit mult mai diversificată, sofisticată și au nevoie de foarte multe chestii sofisticate intern. Industria chineză, toate industriile chinezești au devenit capabile să producă chestii foarte sofisticate. Și atunci cresc prețurile și nu mai sunt interesați să vândă ieftin, sunt interesați să vândă valoarea adăugată foarte mare. Și, prima reacție: au stopat extinderea producției de aluminiu, ceea ce a pun presiune puțin pozitivă pe LME (n.r. – London Metal Exchange), care a crescut, cred că de la 2.600, acum 3 ani, la 3.000-3.200.
LME este cotația prețului aluminiului la bursa de la Londra. În principiu, prețul nostru e format din cotația de la bursa aluminiului standard la care noi adăugăm o primă, în funcție de valoarea adăugată pe care o introduce.
GM: De complexitatea produsului. Am înțeles.
MN: Deci, anul ăsta merge mai bine. Bineînțeles că ne uităm cu destul de multă precauție, pentru că situația, din nou, pe piața energiei, se deteriorează: gaze, energie, produse petroliere.
GM: Voiam să vă întreb. Nu știu cum mai e acum în China; dumneavoastră, e clar, aveți informații mai multe. Dar știu că chinezii, de ani de zile, de zeci de ani de zile, tot, cumva, ajută, subvenționează, spuneți-i cum vreți, producția, prin diferite formule. Inclusiv primă de export exista la un moment dat; nu știu dacă mai există. Dar, vorbeați, de exemplu, despre curentul electric, energie, mă rog. Cât înseamnă energie înglobată în produsul dumneavoastră finit? Și când spun dumneavoastră mă refer la industrie, nu neapărat la ALRO.
MN: În industrie, în mod normal, într-o tonă de aluminiu ai, ca regulă de bază, cam 35% energie, 35% alumină. În cazul nostru, în general, în zona europeană, dar și în cazul ALRO, forța de muncă e cam 10% și restul – altele. Deci, 80% sunt trei constante. Deci, trei articole de cost.
GM: Spuneți-mi. Că noi, știți cum e, aici, ne întrerupem. Așa e la o cafea.
MN: Acum, chestiunea e în felul următor: marele câștigător al Green Deal-ului e China. Eu cred că aici putem să spunem noi ce vrem. În realitate, China. China, de departe. Ne-am creat o dependență, Europa și-a creat o dependență uriașă față de piața chineză de baterii, față de piața chineză de panouri fotovoltaice, chiar și invertoare și alte subansamble, în condițiile în care China controlează …
GM: Mașinile electrice. Nu vedeți?
MN: Ajung și la asta. Deci, ne-am creat o puternică dependență pe partea asta de Green Deal.
Acuma, chinezii, ce au făcut ei? Neavând atâtea restricții ca noi – noi ne punem restricții peste restricții -, neavând atâtea restricții ca noi au reușit să exploateze pământurile rare și să devină foarte competitivi pe piața asta, indiferent de costul ecologic. Adică, la ei, poluarea e văzută din altă perspectivă decât la europeni. Ce s-a întâmplat? Consecința: consecința a fost că industria de automotive în Europa e la pământ. Am văzut că toate eforturile Europei de a avea mașini electrice s-au translatat în mașini electrice chinezești, care nu numai că sunt fiabile, dar arată și bine. De ce? Primii 10 designeri auto de automotive din Europa au fost luați de chinezi. Pe persoană fizică. Pur și simplu i-au luat în China și îi plătesc de 1.000 de ori mai mult decât îi pot plăti companiile europene. Și, practic, fac designul în China, pentru fabricile chinezești. Dacă nu mă înșel eu, de la una din casele mari, Ferrari sau Lamborghini, a plecat acolo.
Acuma, revenind la taxe. Nu mai subvenționează. Ultima subvenție la export pentru baterii, care era de 6%, expiră la 1 ianuarie. Deci, de la 1 ianuarie, practic bateriile chinezești – și ei sunt de departe cei mai producători din lume de baterii – nu vor mai fi subvenționate la export, pentru că deja piețele au fost cucerite. Adică, nu mai e nevoie. Vrei să faci baterii, n-ai cum. Ies de trei ori mai scumpe și nu ți le cumpără nimeni. Mai rămâne Tesla. Dar Tesla, dacă mă gândesc eu bine, are fabricile tot în China.
GM: Vă spun eu, că eu mi-am cumpărat mașină electrică, o Dacie electrică, Dacia Sprinng – 100% chinezească, 100% produsă în China. Mă și gândeam că Administrația Fondului pentru Mediu dă niște subvenții ca să-ți cumperi mașină electrică. E export curat de subvenție, curat export de subvenție în China. 100%. Dar, totuși, vorbim despre China, mă rog, nu numai pe bucata dumneavoastră, că, în afară de aeronautică, în rest, în tot ce înseamnă industrie, China bate de departe. Eu nu știu chinezii să facă vreun avion. În rest, fac orice. Înțeleg că acum încep să dea cu nasul și de aviație. Vor să facă și avioane.
MN: Vor, într-adevăr. Au acel model „C” care este în teste. Dacă vor, vor ajunge. Acum, ce se întâmplă? Piața chineză e uriașă. Embraer (n.r. – companie globală din Brazilia specializată în aviație, al treilea cel mai mare producător de avioane civile din lume) de ce a reușit să se lanseze și să devină un competitor mondial pentru Boeing și Airbus? În realitate, Embraer s-a lansat pentru că are acces la o piață uriașă, care e Brazilia, cu distanțe foarte mari. America, Statele Unite și America de Nord – distanțe foarte mari. Europa a intrat foarte puternic pe piață pentru că a avut zborul intercontinentale.
China are o piață foarte mare, are o piață și din punct de vedere al consumatorilor, dar și din punct de vedere al dinstanțelor. Deci, are șanse. Șansa este să-și testeze avionul întâi intern și, după aia, să iasă la export. Eu cam așa văd lucrurile. Satisfac piața internă și acolo mai fac și fine tuning-ul. Dacă se mai întâmplă câte o chestie, mai reglează, că-s la ei în țară și, după aia, când este ultra-competitiv, îl scot la export. Cam așa.
GM: Tocmai pentru că există această concurență enormă cu China, nu numai la export. Inclusiv pe piața internă, la noi, e concurență chineză, se simte. La ALRO și în industria aluminiului, cum se simte? Pentru că spuneați mai devreme că, acum, chinezii vor să consolideze ce au obținut. Lucru care, într-un fel, v-a avantajat, pentru că a crescut prețul aluminiului. Totuși, cât poate ALRO să concureze? Că, în comparație cu chinezii sau cu americanii, ALRO, totuși, e o firmă mică, e un producător mic.
MN: Așa e. În principiu, din punctul ăsta de vedere, nu concurența chineză o simțim foarte puternic în Europa.
GM: Cine? Că eu așa îmi imaginam.
MN: În primul rând, noi continuăm să facem greșeli în Europa, dar le facem cu entuziasm; ne place să facem greșeli. Deci, în primul rând că vine foarte multă marfă, foarte mult material clandestin prin Turcia. Pentru că Turcia are un acord vamal cu Uniunea Europeană, dar nu este parte din Uniunea Europeană și atunci nu are probleme de a respecta legislația Green Deal, legislația de carbon și așa mai departe. De altfel, și acum, când se introduce CBAM, una din marile discuții este că „ce faci cu Turcia?”. Adică, practic tu pui CBAM, pui taxa pe carbon la frontier. Care frontieră? Că Turcia are acord liber. Deci, cum pui problema vizavi de Turcia? Pentru că, pe acolo intră și metal iranian, intră și alt metal neprietenos din alte țări neprietenoase, intră și metal în dumping. N-am prea văzut metal chinezesc, ca să fim foarte sinceri. Deci, pe acolo intră foarte mult și nu numai aluminiu, intră și cupru, intră foarte multe chestii care sunt în embargo sau sub diferite regimuri de sancțiuni; intră în Europa prin Turcia.
Și asta este o situație care e mai îngrijorătoare pentru Europa decât China. China știe ceea ce ar fi trebuit și noi să învățăm; nu-i plac lanțurile logistice lungi. De cxe să livreze China în Europa, când are piața internă? Întâi își satisface piața internă, după aia se duce pe piețele înconjurătoare și după aia se duce spre piața americană, care e foarte diversificată și are capacitate de absorbție mare. Nu prea vine în Europa, nu prea vedem aluminiu aici. În schimb, Europa rămâne în continuare net importatoare de aluminiu pe toate planurile.
Acum e o discuție foarte interesantă la nivel de Comisia Europeană, Consiliu și sub președenția irlandeză. Ce facem cu scrap-ul, cu deșeul de aluminiu, de exemplu? Suntem mari exportatori de deșeu în condițiile în care suntem mari importatori de aluminiu, ceea ce e un non sens.
Deci, nu prea simțim competiția.
GM: Acum chiar că ajungem să vorbim, că am tot ocolit subiectul, cumva, ca să facem o vedere generală, ca să ajungem la ce ne doare pe noi. Pe noi, neînsemnând ALRO, însemnând Europa, efectiv. Că mai sunt producători în Europa.
Am reușit performanța de a ne pune singuri piedici. Eu nu neg că așa este. Parcă și mie îmi place să fie aerul curat, nu-mi place când sunt pe stradă să-mi vină miros de carburant ars. E ok, înțeleg niște lucruri, dar până la un punct, după care nu mai înțeleg. La dumneavoastră cum se resimt lucrurile astea? Lucrați din 2002 în ALRO. Vă mai aduceți aminte cam cât era prețul energiei când v-ați angajat dumneavoastră?
MN: Mi-aduc aminte ca ieri, e un subiect pe care nu pot să-l uit.
GM: Și cât e acum, cu aproximație, că doar nu mă apuc acuma să vă întreb cu cât cumpără ALRO curentul, că știu că nu puteți să-mi spuneți.
MN: Păi, vă spun eu. Deci, atunci, când discutai de un preț de 22-23 dolari pe megawatt ora ți se părea foarte mare. Prețurile la energia electrică angro în Europa de Vest era undeva la 13-15 dolari. Vorbim de energie fără transport. La 22-25 ți se părea mult. Acum e 180 euro, adică vreo 220 de dolari. Despre ce vorbim?
GM: De 10 ori mai mult.
MN: De 10 ori mai mult acum. Poți să pui inflația, poți să pui niște lucruri acolo, dar … Astăzi, când vorbim, Europa are prețurile că între de 3 ori și de 5 ori mai mari decât în America, decât în Statele Unite. Asta e.
GM: Și Comisia recunoștea că prețurile la energie sunt duble, triple, de nu știu câte ori mai mari. În documente oficiale, nu că vorbeau pe la colțuri.
MN: Inclusiv acum, de curând, la o întâlnire, Ursula von der Leyen a spus că industria europeană nu poate concura cu industriile de pe alte continente, câtă vreme energia este atât de scumpe.
GM: S-a scumpit așa … N-au pus ei certificate de carbon, tot soiul de oprești de astea?! A venit de pe altă planet și a constatat. Ea a făcut Green Deal-ul, nu altcineva.
MN: Păi, Green Deal, dacă ne uităm, el a venit mai dinaintea ei. Deci ea a moștenit un curent.
GM: A moștenit curentul, așa este. A fost 20-20-20.
MN: A fost ăla, dar, înainte de 20-20-20, a fost teoria pe care groparul Europei, domnul Timmermans, a susținut-o până în pânzele albe. El a îngropat Europa. Și ne-a mințit. Ne-a mințit în sensul că a spus că va fi energie ieftină, va fi la discreție și va fi verde.
Și ne uităm astăzi, 20 și ceva de ani mai târziu. Nu este la discreție, că avem black out-uri. Avem situații de tot felul. Uită-te la situația pe care am avut-o în vara asta: din cauza secetei, a trebuit să facem eforturi, să reducem consumul și așa mai parte. Foarte multe industrii au dat faliment, cu consecințele pe care le vedem azi. Deci, la discreție n-a fost.
Ieftină, în niciun caz nu e. Pentru că, de fapt, e ca și cum creezi un „shortage”; reduci cererea de aer; omul, ca să respire, va da oricât. Așa este și la energie. Ca să ai energie, dai oricât. Prin factură, ne taxează imediat. Pentru că nu poți să stai în întuneric, nu poți să stai în frig, nu poți să n-ai ce să-ți gătești, cum să-ți gătești. Energia e în toate. De fapt, nu e la discreție. Si nu e ieftină.
Și nu e verde. Pentru că, în continuare, ne-am dat seama că verdele, de exemplu, care se produce masiv, se produce nedispecializabil. Se produce ziua, iar noaptea n-avem. Se produce în gol și de canibalizare noi vorbeam deja de acum 10 ani. Adică, „vedeți că o să vă canibalizați între voi”. Nimănui nu-i păsa. Toată lumea era într-o efervescență să devină milionar, dar peste noapte.
GM: Uitasem de certificatele verzi la noi. Că și alea: alți bani, altă distracție.
MN: Păi, ăia-s banii noștri. Că asta a fost înțelegerea: plătim cu toții să creăm o chestie care, după aia, se va întoarce către noi, ieftină, verde și la discreție. Și nu e. Deci, nimic din ce ni s-a spus nu s-a întâmplat! Consecința – distrugerea industriei.
GM: Adică, la nivel european, nu numai în România, că în România ne-am dus în cap.
MN: Acuma, România are o particularitate. Deci, tot acest curent anti-industrie sau, să zicem așa, pro-verde e susținut de Partidul Socialist European, în principal. Partidul Verzilor sau, mă rog, curentul Verzilor și Partidul Socialist European. Ceea ce e foarte straniu pentru mine, pentru că de fapt, după mintea mea, că eu-s mai bătrân. Pe vremuri, învățam marxismul la liceu. Pe vremea aia se spunea că proletariatul e baza electorală a partidelor socialiste. Ori Partidul Socialist European s-a dezis complet de proletariat, dar nu mai are bază electorală, de aia și dispare încet-încet.
Eu am fost foarte surprins să văd că, la nivelul Uniunii Europene, la Bruxelles, că te duci și vorbești, în realitate, cei care susțin industria sunt PPE-ul. Ceea ce, după mintea mea, n-are sens. Pentru că în PPE sunt partide liberale care, în principiu, au altă bază electorală. Adică au avocați, au artiști, adică oameni de altă …
GM: Capitalul. E firesc să susțină …
MN: Dar nu neapărat industria. Capitalul înseamnă bănci, înseamnă și altele. Ei sunt cei mai mari susținători ai industriei. Ceea ce, pe mine, m-a surprins. Nu e surprinzător că extremele în Germania, fac ravagii acuma, pentru că, în momentul în care, acum două luni, ai anunțat că Volkswagen a anunțat că 150.000 de oameni oameni afară, unde se duc oameni ăia, unde se duc? Încerc să mă pun în situația lor. Deci, oamenii ăia zic „domnule, v-ați bătut joc de noi, am ajuns în stradă, făceam cele mai bune mașini din lume, cine e de vină?” Și vine, bineînțeles, extrema dreaptă, fie extrema stângă și spune „de vină sunt ăștia, cu verzii”. Chestii de bun simț. Adică știam că se va ajunge aici.
Deci, faptul că noi ne mințim în continuare și spunem că nu e din cauza asta, că ce se întâmplă nu e din cauza asta și dăm vina cu oricine altcineva, dar nu pe noi, nu face decât să perpetueze greșeala. Mă uitam la ce zicea cancelarul: „vom continua”. Băi nene, te duci în gard. Adică, te duci în gard și tu continui?
Poate n-am înțeles eu, dar a recunoscut și el că alegerile au fost un dezastru, am văzut de dimineață.
GM: Am văzut la Eurelectric, când a fost summit-ul lor anual. S-a pus problema, clar, de schimbare de viziune. Au pus problema de contracte pe termen lung. Până acum, ziceau să cumperi curentul cât mai aproape de momentul consumului, când consume. Că de-aia au apărut și PZU, și Intraday, și la 15min și tot soiul. Bine, la 15 minute o fac și pentru echilibrare. Dar au tot făcut să fie cât mai aproape de când consumi, ca să nu-ți mai faci contract pe termen lung. Și acum – nu, pe cât mai mult. Dacă poți pe 100 de ani, pe 1.000 de ani, pe cât vrei tu să-ți faci contract. Și chiar am întrebat: „stați un picuț, că pe mine mă zăpăciți, și așa sunt eu zăpăcită, mă zăpăciți mai rău. La noi, vă dau numele companiilor, doar ca să știți că ele chiar există, Hidroelectrica și Alro au fost amendate tocmai pentru că aveau contract pe termen lung”. N-ar fi cazul să-și ceară oamenii banii înapoi, pentru că ei au văzut, oamenii fiind oameni de afaceri, știu să facă afaceri, asta le treaba, business-ul. Și acuma v-ați trezit și voi, după 10 ani, din care cinci cu pandemii, după pandemie, nici nu-i mai pun. V-ați trezit și voi acuma? De ce n-ați luat aminte? La dumneavoastră cum e? Chiar sunt curioasă.
MN: Exact cum ai spus tu. Adică lucrurile se vor întâmpla oricum. Eu nu sunt un profet al curentului filozofic care spune că realitatea e independentă de voința noastră. Putem s-o schimbăm, dar nu vrem. Noi am trecut de punctul fără întoarcere, de unde mai puteam să ne întoarcem. Acuma, ca să pot să remediez ceva, ne costă mai mult decât dacă ai merge pe drumul ăsta, te costă foarte multă muncă și energie, și mulți bani ca să stabilizezi ce ai fără să distrugi și mai rău.
Adică, ce vreau să spun cu asta. Iau industria de automobile. Eu nu cred că-și mai revine. S-a trecut dincolo de punctul fără de întoarcere. Adică industria europeană de automobile nu are cum să treacă la electric. Așa o văd eu. Nu are cum să treacă la electric, pentru că- I omoară chinezii. Mașinile chinezești nu numai că sunt cu autonomie mai mare, sunt mai bune și sunt și mai frumoase. Și sunt și mai ieftine.
GM: Mult.
MN: Și fără subvenții. Dacă te duci în China, eu n-am fost, dar mi-a povestit cineva care a fost într-o fabrică de automobile. A zis că sunt fabrici întregi cu lumina stinsă, pentru că-s toate robotizate. Mașinile le fac robotii, deci au o eficiență extraordinară. Noi n-avem cum să-i ajungem din urmă.
GM: Și numai mie mi-au povestit că sunt cu 50 de ani înaintea americanilor.
MN: Nu știu să spun asta, dar vizavi de europeni, asta eu cred, sigur că poate să se întâmple miracole, dar eu nu cred că-și mai revin, ceea ce înseamnă niște zeci de milioane de oameni în stradă. Oameni cărora trebuie să le dai ceva să facă, trebuie să le pui pune pe masă, trebuie să. Oamenii ăia nu mai sunt îngrijorați, că, cum să spun, sunt gaze de eșapament pe stradă. Sunt îngrijorați că n-au ce să pună copiilor pe masă seara , când vin de la școală. Știi, de fapt, acolo se translatează tot și oamenii ăia vor fi capturați rapid în zone extremist, stânga sau dreapta și vom vedea. Vedem o situație de turbulență socială,
Societatea are patru straturi. Noi suntem la talpa țării. Dacă noi mergem bine, merge bine și partea socială, adică copii, bătrâni, pentru că trebuie să avem grijă de cele două segmente sociale care nu se mai pot întreține. Pandemia a omorât foarte mulți din bătrâni din Italia, din păcate. Dar trebuie să avem grijă de ei, de copii și de bătrâni. După aia vine sectorul administrativ, poliție, sănătate, școli, educație, alte chestii, infrastructură și așa mai departe. Și ultimul e segmentul politic. Segmentul politic, dacă toate astea trei merg bine, ia voturi.
Ce văd eu acuma și văd pe mulți ani? Văd o ignorare totală a segmentului economic în favoarea unei deologii politice. Deci, oamenii vor să fie satisfăcuți, politicienilor nu le mai pasă de baza electorală. Pot să fie satisfăcuți ei, în mintea lor, ceea ce a distrus baza economică. N-avem bani de pensii, școlile s-au degradat, profesorii sunt nemulțumiți, sănătatea – am pierdut trei oameni care-mi erau apropiați mie de la bacterii nosocomiale luate în spital, calitatea serviciilor scade. Și nu numai în România, peste tot, aici, în Europa. Din fericire, deocamdată încă avem siguranță pe străzi, România fiind în general o țară pașnică,
GM: D-aia e liniște pe străzi, că sunt românii în banca lor.
MN: Noi suntem mai toleranți, dar, dacă ne uităm la ce se întâmpă în alte țări din Europa, viața e complicată, cu bătăi pe străzi, cu manifestații și așa mai departe. Deci, securitatea cetățeanului – infracționalitate. Asta e situația, trebuie să o gestionăm.
Ce mai văd? Eu văd un sector de est al Europei, deci toate țările din estul Europei muncesc mai mult, se descurcă ceva mai bine decât Vestul. Vestul merge mai prost în momentul de față, din păcate.
GM: S-a învățat cu binele.
MN: S-a învățat cu binele. Cum zice un prieten de-al meu: „bă, sunt înbuibați, nu mai au chef să muncească”. Așa spunea amicul meu. Adică, traiul bun, perioada de pace, ne-a tocit reflexele, nu ne mai dăm seama că ne îndreptăm spre pericole. În timp ce noi suntem mai vigilenți. La noi, jungle e în continuare feroce.
GM: Vreau să-mi puneți cum vedeți dumneavoastră rezolvată situația. În primul rând, cumva, să spun pentru ALRO. Că, până la Europa, pe mine mă doare de ALRO, că ALRO dă de muncă românilor și plătește taxe la statul român.
MN: Trebuie repus în centru industria, la nivel european și la nivel national. Asta nu apucasem să spun. România e un pic diferită. Aici, în România, clasa politică a avut grijă de industrie, n-a făcut-o praf cu atâta entuziasm ca în cealaltă parte a Europei – și e valabil și în Polonia, și în Cehia, și în Ungaria, și chiar și în Bulgaria. Eu cred că o recentrare a politicii trebuie făcută. Se face.
Trebuie accelerată viteza cu care se face, ca să ieșim rapid din această zonă. Sunt industrii care au supraviețuit, care s-au dus spre valoare adăugată foarte mare. Noi avem și aluminiu primar, avem și aluminiu procesat și procesatul e din ce în ce mai mult. Deci, trebuie să ne ducem spre acolo unde încă suntem competitivi. Trebuie accelerat și trebuie eliminate, pe cât posibil, taxele astea suplimentare pe care toți, cei care producem valoare, trebuie să le plătim pentru energia verde. Nu poți să-i lași să moară. Am băgat atâția bani din banii noștri în parcuri fotovoltaice că trebuie să-i ajutăm să se susțină. Dar, de exemplu vrei să te susții? Sponsorizează acuma cu bani europeni, banii noștri, bateriile. Bateriile, până acum un an, nu aveau partea de subvenții. Acuma, de exemplu, se vede că e nevoie de ele. Metode sunt, dar trebuie multă acțiune, vorbă puțină și acțiune multă.
GM: Acum, birocrația e în floare peste tot, nu numai la noi, și la Bruxelles.
MN: Așa e. Și birocrația a și dezvoltat, vezi Imperiul Roman, dar a și distrus imperii când a fost prea multă, vezi Imperiul Otoman, inceputul secolului trecut, când a distrus Imperiul Otoman.
GM: Așa este. E adevărat. Birocrația creează locuri de muncă.
MN: Are rolul ei, eu nu zic.
GM: Da, dar nu inventezi niște lucruri doar ca să creezi niște locuri de muncă. Parcă deja mi se pare cam mult.
MN: Birocrația nu trebuie să decidă. Când birocrația decide, ea decide doar pentru ea. Și atunci, vezi situația cu Imperiul Otoman. Politicul trebuie să decidă.
GM: Eu nu știu când a trecut aproape jumătate de oră de când vorbim pentru că este foarte interesant și plăcut să vorbesc cu dumneavoastră și nu mă despart de dumneavoastră până nu-mi promiteți că ne mai bem cafeaua împreună. Și de-adevăratelea, și online.
MN: Cu cea mai mare plăcere mai bem o cafea și pentru cei care ne ascultă să știți că Gabi Moroianu nu mă perie, cum mă prinde, mă bate de îmi sună apa în cap. Niciodată nu m-a periat, dar, într-adevăr, discuția mi se pare și mie are foarte interesantă.
GM: Păi, nu vă perii, că duceți, adică sunteți capabil, rezistați.
MN: Sunt un încasator bun.
GM: Vă mulțumesc mult încă o dată și success. Și să ne vedem cu bine data viitoare.
Sursă: Focus Energetic
