Experţii europeni iau în calcul o intervenţie puternică pe piaţa gazelor care să ducă preţurile în jos şi să evite revoltele sociale ce se conturează deja.

La sfârşitul lunii trecute, preşedinţia cehă a Consiliului UE demarase un proces de testare a celor 27 de naţiuni membre ale blocului pentru luarea urgentă de măsuri, de la plafonarea preţurilor la controlul pieţei, cerând capitalelor europene să declare măsurile pe care sunt pregătite să le susţină în cadrul unei reuniuni a miniştrilor energiei din UE care va avea loc vineri, 9 septembrie.

Unele state doresc limite de preţ pentru gazul rusesc, aşa cum se pregătesc deja pentru produsele petroliere ruseşti în urmă reuniunii G7 de săptămâna trecută, sunt apoi avute în vedere decuplarea preţurilor energiei electrice de cele ale gazelor naturale, acordarea de linii de credit pentru companiile care se confruntă cu explozia costurilor, impozitarea suplimentară a tradingului şi producătorilor ieftini, modificarea regulilor de tranzacţionare privind bursele de energie, suspendarea temporară a pieţelor europene de derivate din energie etc.

Limita de preţ pentru gazele ruseşti naşte însă controverse, iar împotrivirile vin din zona cea mai dependentă de ele, Germania.

“Rămânem sceptici în ceea ce priveşte problemele legate de o plafonare a preţului gazelor, dar, în general, suntem pregătiţi pentru discuţii în cadrul european”, declara marţi un purtător de cuvânt al ministerului economiei din Germania, citat de Politico.

Ocazie cu care Germania a primit critici din partea unor eurodeputaţi pentru că “le ia atât de mult să decidă asupra unor aspecte precum plafonarea preţurilor”,aşa cum ţinea să sublinieze publicaţia amintită.

De fapt, poziţia ţării poate fi explicată şi prin menţinerea recentă a deciziei de a închide centralele nucleare, una adoptată în 2011 dar pentru care se spera la o amânare în acest context economic dificil.

Componenta ecologistă din Guvern şi-a menţinut însă punctul de vedere, iar ultimele trei centrale nucleare rămase vor fi închise din ianuarie 2023 (două din cele trei vor rămâne în rezervă până în luna aprilie, pentru a contracara eventualele sincope din piaţa energiei). Or, când deja componenta nucleară tinde să dispară, să renunţi şi la gaze pare un gest sinucigaş.

Franţa şi-a dat însă acordul pentru susţinerea unei limite de preţ pentru gazul rusesc (ca şi pentru supraimpozitarea actorilor economici care obţin profituri mari din actualele preţuri), dacă decizia se ia în cadrul UE şi rămâne de văzut cum se tranşează chestiunea.

Pe canalele de Telegram ruse am văzut şi o estimare a viitorului plafon de preţ – 50 euro/Mwh, ceea ce ar reprezenta aproximativ 20% din cotaţia actuală la bursa din Olanda pentru contractele cu livrare în octombrie. Rămâne de văzut în ce măsură e vorba de o abordare atât de agresivă şi, mai ales, dacă va exista gaz rusesc de vânzare la astfel de preţuri.

“Nu cred că fixarea unui plafon de preţ pentru gazele ruseşti va funcţiona, până la urmă e vorba de cerere şi ofertă. Când o resursă lipseşte, fie preţul creşte atât de mult până avem o scădere pentru cererea solvabilă, fie ajungem să apelăm la artificii, precum botezarea petrolului rusesc drept petrol azer sau a gazelor care vin din Rusia drept gaze chinezeşti.

Referitor la plafonul de 1.300 lei/MWh stabilit prin noua ordonanţă de urgenţă care doreşte să limiteze creşterea preţurilor din energie (încercarea românească de plafonare,n.n), mă tem că unii furnizori sunt împinşi spre faliment în felul acesta, în special cei care au portofolii dezechilibrate unde domină marii consumatori industriali. Va trebui ca aceştia să livreze în continuare energie conform contractelor semnate, iar dacă în piaţă se cumpără cu mai mult de 1.300 lei/MWh, vor rămâne cu pierderi. Probabil că marii furnizori sunt favorizaţi, având o structură mai echilibrată a clienţilor şi vom merge spre concentrarea pieţei”, spune Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI)

• Din păcate, nu putem tipări energie cum facem cu banii

Europa a folosit companii chinezeşti care au vândut gaz lichefiat rusesc cumpărat cu discount pentru a-şi creşte cantitătile înmagazinate pentru iarnă până la 80%, astfel încât ar avea spaţiu de manevră câteva luni în care să consume din ce s-a strâns şi să încerce să forţeze mâna ruşilor, câtă vreme gazele prin conducta Nord Stream I oricum sunt oprite.

Ne putem gândi că la bursă preţurile ar exploda, iar reacţia ar fi în acest caz închiderea tranzacţiilor la termen ca măsură de protecţie, cum se sugerează, printre altele, în planul de măsuri pentru 9 septembrie.

Dar ce se întâmplă dacă Rusia se încăpăţânează să nu vândă pe termen mai lung? Am văzut deja că în aceeaşi zi în care se anunţase decizia G7 privind plafonul de preţ la petrolul rusesc robinetul Nord Stream s-a închis brusc, astfel încât nu ar trebui să sperăm prea mult la o atitudine cooperantă.

Dacă în cazul crizei financiare din 2008-2009 lumea a ieşit la liman dând drumul tiparului, iar miile de miliarde au dres bilanţurile băncilor şi au oferit programe de stimulare pentru micile firme şi populaţie, în criza actuală gazul şi energia electrică nu pot fi tipărite.

Riscul este ca Rusia să se îndrepte definitiv către Asia cu exporturile după aceste noi forme de sancţiuni, iar Europa să rămână pe termen lung cu un deficit de ofertă care nu poate fi compensat decât prin raţionalizări şi închideri de capacităţi de producţie, deci trecând prin recesiune sau chiar depresie economică.

Sursa: Bursa.ro