Sep 19, 2022

Qui tacet consentire videtur

Enel facturează, mai nou, consumul estimat de energie electrică, iar nu consumul efectiv. Aceasta este, în mod evident, o practică incorectă a comerciantului, pe care lege o sancţionează.

> S-ar putea spune că Enel nu are de ales, de vreme ce consumatorul nu îşi citeşte contorul şi nu anunţă furnizorul cu privire la această (auto)citire. Dar atunci nu se justifică zecile de mii de mesaje, postări pe feisbuc şi comentarii în mass-media din care rezultă că furnizorii de energie electrică (nu numai Enel) nu emit facturi de prin aprilie. Pe de altă parte, la ce mai sunt utile contoarele “inteligente” dacă furnizorii nu au capacitatea de a determina cu o minimă precizie consumul real al clienţilor casnici?

> Cel mai rău este faptul că aceste consumuri facturate sunt cu mult supra-estimate faţă de consumul real.

> Presa de azi arată că românii au cel mai mic consum casnic de energie electrică din Europa, de peste 2,5 ori mai mic decât în Germania, de exemplu, ţară care se vrea exemplu de “sobrietate” energetică. Deci, românii nu risipesc energie. Dimpotrivă, sunt obligaţi să economisească, deoarece sunt săraci.

> Nu există niciun motiv pentru ca un apartament, care consumă, de regulă, în jur de 300 de kwh pe lună, să fie facturat azi cu sume ce reprezintă consumuri estimate de 1000 de kwh (caz practic, recent întâmplat chiar subsemnatului).

> Este evident că furnizori ca Enel, care nu mai au bani pentru a-şi susţine activitatea (deoarece statul nu le-a achitat compensaţia la facturile casnice, băncile nu îi mai creditează, iar societăţile – mama nu îi mai împrumută), au găsit de cuviinţă să se finanţeze cu banii consumatorilor, exact la fel cum au făcut dezvoltătorii imobiliari şi băncile în anii care au precedat criza declanşată de falimentul Lehman Brothers (octombire 2008).

> Ei bine, eu nu vreau să îi finanţez pe aceşti furnizori.

> Nu vreau să le plătesc în avans consumuri viitoare, mai ales pentru că mă păcălesc cu consumuri estimate de contoarele lor “inteligente”, care depăşesc de trei – patru ori consumul real. Nu de alta, dar nu am garanţia că îmi voi primi banii înapoi, la “regularizare” (care se realizează mereu în favoarea furnizorului, iar nu în favoarea mea) şi nici că voi primi energie în viitor. Dacă statul nu îi va salva (pe banii noştri din taxe şi impozite), aceşti furnizori vor intra rapid în faliment.

> Nu vreau să atârn, alături de 3 milioane de alţi clienţi, după un lichidator care e întotdeauna acolo unde trebuie pentru a acoperi infracţiunile acţionarilor majoritari, ale administratorilor, ale auditorilor, ale consultanţilor, ale avocaţilor, ale influencerilor şi politicienilor care cauzează falimentul, lichidator care îşi încasează docil tainul pentru acoperirea mizeriilor. E acelaşi, îl vedeţi în toate marile insolvenţe eşuate.

> De altfel, de săptămâna asta mă şi mut cu contractul la Hidroelectrica.

> Enel, ca de altfel şi ceilalţi furnizori de energie sau gaz, aflaţi în exact aceeaşi situaţie, trebuie reclamat de toată lumea la ANRE, ANPC şi în instanţă, pentru a fi obligat să storneze facturile şi să restituie de urgenţă banii încasaţi în plus de la consumatorii casnici.

A se observa că furnizori ca Enel, E.ON sau Engie au mai fost sancţionaţi, destul de recent, atât de ANRE, cât şi de ANPC. S-au dispus amenzi destul de consistente , dar şi sancţiuni complementare, constând în restituirea sumelor încasate ilegitim de la consumatorii casnici sau chiar închiderea unităţii. De exemplu, Enel şi E. ON au fost amendaţi de ANPC, anul trecut, în 14 septembrie, iar prin 2 ordine ale preşedintelui ANPC, s-au dispus restituirea sumelor încasate ca urmare a practicilor comerciale incorecte, precum şi închiderea ambelor unităţi. Ambele multinaţionale au făcut acţiuni în contencios şi cereri de suspendare a executării ordinelor, suspendare care a fost prompt acordate de CapBuc. Dar ordinele sunt încă în picioare, deci comercianţii care în continuare se dedau la astfel de practici comerciale incorecte sunt recidivişti. Amenzile care pot fi aplicate sunt de zeci de milioane de euro – limita este de 4% din cifra de afaceri.

Dacă tăceţi, chiar şi în aceste condiţii, înseamnă că acceptaţi tot ceea ce vine, iar ceea ce vine e mult mai rău. Cum spunea papa Bonifaciu al VIII – lea acum mai bine de 700 de ani: qui tacet consentire videtur (cel ce tace pare a accepta, deci poate fi ţinut efficient în lanţul juridic).

Sursa: Bursa.ro

Acest website respectă legislația românească în vigoare pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.