Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitat “La o cafea cu Gabi Moroianu“ fiind domnul Radu Brașoveanu, chief technology officer (CTO) și co-fondator al Enevo Group.
Inginer energetician de formație, domnul Radu Brașoveanu are o experiență de peste două decenii în domeniile producerii, transportului și distribuției de energie electrică, automatizărilor și securității cibernetice pentru infrastructuri critice. Înainte de a fonda ENEVO, domnul Radu Brașoveanu a activat în Australia ca inginer principal (Senior Engineer) specializat în protecții și automatizări, coordonând echipe de proiectare pentru stații electrice de mare capacitate, în cadrul unor proiecte pentru Electranet și SAPN. În România, a deținut un rol esențial ca inginer de protecții și sisteme SCADA, contribuind la primul proiect-pilot bazat pe standardul IEC 61850 (Process Bus), precum și la proiecte strategice pentru Transelectrica și CEZ.
GM: Bună dimineața și bine ne revedem la ”O cafea cu Gabi Moroianu”. Astăzi avem invitat un domn ușor mai ”low profile”. Nu am înțeles de ce, dar o să aflăm în timpul interviului: domnul Radu Brașoveanu, unul dintre cei doi fondatori ai Grupului ENEVO. Bună dimineața!
RB: Bună dimineața! Și îmi pare bine să ne, să ne vedem aici.
GM: Și mie îmi pare bine că, în sfârșit, ne vedem la ”o cafea” și reușim să stăm de vorbă. Sunteți așa, ușor, mai exact, cum spuneam, mai low profile. Așa este felul dumneavoastră de a fi sau așa s-a întâmplat? Pur și simplu v-ați văzut mai mult de treabă decât de imagine.
RB: Aș zice că așa s-a întâmplat, într-o mare măsură. Noi suntem doi co-fondatori la ENEVO și eu, venind, mai degrabă, din zona tehnică, cumva am păstrat foarte mult legătura pe zona asta, operațională, dar și pe partea tehnică a firmei. Și atunci, Cristi (n.r. – Cristian Pîrvulescu, celălalt co-fondator ENEVO), fiind persoana care este prezentă în mod normal în zona media, cumva ne-am păstrat rolurile, în general
GM: ”Diviziunea socială a muncii”. Chiar că și dvs sunteți inginer energetician de formare, asta ați învățat la școală.
RB: Amândoi suntem. Noi chiar ne-am cunoscut în perioada de facultate. Acolo am avut primul proiect – proiect comun -, când am fondat un ONG – EESTEC, care este în continuare în Politehnică – și acolo am colaborat prima oară. Cred că 3 ani a durat proiectul nostru: de când eram în anul III de facultate, până spre sfârșit, chiar și după, deci chiar mai bine de 3 ani – aproape 3,5 ani, spre 4 -, am colaborat să facem acea organizație, împreună și cu alți colegi, și de acolo, cumva, ne-am și cunoscut suficient de bine încât să ne dorim, la un moment, să pornim un business.
GM: Exact asta era! Știți, eu îmi notez, ca să nu uit ce vreau să vă întreb, așa, ca idee, în principal, că altminteri stăm de vorbă fix ca la o cafea. Da, îmi pusesem întrebarea când s-a înființat firma și cum v-a venit ideea?
RB: Noi am plecat pe pe drumul ăsta după ce eu m-am întors din Australia. După ce am terminat facultatea, am lucrat o bucată de vreme chiar în zona de protecție și SCADA – formația mea profesională, după facultate. După care, în Australia, am stat cam un an jumătate, aproape aproape doi, și, la întoarcere, am luat decizia, împreună cu Cristi, să pornim la drum în activitatea asta, începând, inițial, tot în zona de automatizări și, să zicem, o zonă de automatizare în care nu erau foarte multe firme. La momentul respectiv era valul nou de energie regenerabilă, erau foarte multe centrale nou construite, noi participând cu consultanță în zona de stații și pe partea de construcția stațiilor, cu diverse grupuri din perioada respectivă, care construiau și, văzând că lipsea exact competența asta de a face partea de integrare și de control a centralelor fotovoltaice, am demarat activitatea. Erau noile ordine ale ANRE, în care se cereau diverse lucruri de la centralele electrice. Și atunci, cumva, ne-am așezat, am pornit în piața respectivă ca o formă de ”OK, dacă nu face nimeni aici, s-o facem noi, pentru că trebuie să terminăm proiectele”. Și, ușor, ușor, am început să lucrăm în majoritatea centralelor fotovoltaice în acea perioadă, exact pe partea de automatizare. Și, cumva, compania a plecat la început de drum în zona de de automatizare, ușor-ușor diversificându-se și ajungând într-o zonă de EPC, pe care o știți acum
GM: În ce an se întâmpla? În 2014? Și ați început numai dumneavoastră doi?
RB: Am început și cu angajați; am avut și angajați. Am început cu o parte dintre colegii cu care mai lucrează sau cu care ne știam, dar o bună parte dintre ei veneau chiar de pe băncile facultății, prin organizația pe care o fondasem. Primii noștri colegi sunt chiar foști colegi de EESTEC, care au început alături de noi. O parte dintre ei chiar au rămas.
GM: Chiar sunt curioasă: câți erați la început, câți angajați aveați la început sau, mă rog, câți erați, de fapt, la început și câți are acum Grupul ENEVO, pentru că de acum vorbim de un Grup, nu mai vorbim de o companie.
RB: Când am început, eram sub 10, aș zice că 6 – 8, cam așa. La primul târg la care am participat în Germania, îmi aduc aminte, că eram în total – cu mine și cu Cristi -, eram 8 la târg. Eram o prezență numeroasă în perioada respectivă. Acum am crescut destul de mult, ne-am diversificat activitatea, avem și o activitate de montaj, care presupune, să zicem, un număr mai mare de oameni. La ultimul ”recensământ” suntem aproape 700. E o creștere rapidă
GM: Dar ați crescut de 100 de ori! De la 7 la 700! Că am pus așa, o medie, între 6 și 8.
RB: Cam așa, cam așa. Dar și boarding-ul lunar depășește 20 de persoane, între 20 și 30 de persoane pe pe lună. Avem o creștere accelerată nu doar pe piața din România, dar și pe restul piețelor. Și, atunci, deja numărul crește destul de repede, încât la fiecare lună avem de reactualizat și refăcut ”recensământul”.
GM: Chiar voiam să vă întreb: câte companii aveți în grup, în România? Și, la un moment dat, citeam că sunteți, că vă întindeți pe patru continente. Pe unde aveți birouri și dacă aveți birouri, bănuiesc că aveți și activitate.
RB: În mod evident, avem în România. Avem mai multe companii în cadrul Grupului, cea, să zicem, mai cunoscută fiind ENEVO Group, în care ne derulăm activitatea de EPC și în care avem toată partea de inginerie, derularea proiectelor, partea de procurement, rolul clasic de EPC, unde aș zice că suntem în jur de 250 de oameni. Dar s-ar putea să trebuiască să mai verific. După care mai sunt câteva companii în zona de construcție, unde menționez Grid Works, care este una dintre companiile cu care care executăm diverse activități pe zona de stații și de linii de înaltă tensiune. Avem o companie în cadrul Grupului prin care executăm partea de fotovoltaice. Ne-am dus și în zona de servicii post-EPC, în care, prin intermediul companie de dispecerat, facem și servicii.
GM: Exact! Că am fost la dumneavoastră la firmă și am rămas profund impresionată ce dispecerat aveți acolo.
RB: Aș putea menționa că, pe lângă faptul că e un dispecerat, să zicem, modern, are, în plus, față de zona de specializare și monitorizare a assset-urilor în sfera de operare și mentenanță, are și partea de cyber security. Acolo avem, cred că, printre puținele video center-uri din Europa axate pe zona de energie și pentru clienții noștri, pe lângă faptul că îi ajutăm în zona de monitorizare și avem un serviciu în care monitorizăm ce se întâmplă cu asset-urile lor, putem să facem și partea de monitorizare în zona de cyber, mai ales că e un context internațional care, pe de o parte, presupune o atenție mai mare în zona de cyber și avem și regulamente europene care, să zicem, îi încurajează pe investitori să se uite cu atenție în această în zonă.
GM: Să rămânem la partea de companii și pe urmă trecem la cyber.
RB: În plus față de asta, avem și o companie care se uită la partea de asset management și furnizare. Tot timpul primeam întrebarea: de ce așa de multe companii? De multe ori genul ăsta de activitate este reglementată și sunt licențe separate, pe care trebuie să le ai, pentru fiecare activitate. Și, atunci, necesitatea de a fi companii separate pleacă de aici. Cred că le-am menționat pe cele de servicii și avem partea de companie de software, prin care dezvoltăm soluțiile cyber, platforma cyber pe care am dezvoltat-o pentru zona de energie. Acolo facem partea pură de dezvoltare de cyber. În plus, suntem prezenți în diverse vehicule de baterii sau de producție de energie și atunci numărul de companii poate fi mai mare. Fiecare companie este, de fapt, un SPV, care produce energie sau are o centrală de stocare.
GM: Stați, că nu am înțeles: în SPV-urile astea sunteți implicați ca investitor, ca dezvoltator sau ca EPC, cum îi spun eu? Adică sunteți sau veți deveni și producători de curent electric sau doar dezvoltați proiectul și apoi vă vedeți de treaba dumneavoastră? Treceți la un alt proiect.
RB: Avem și câteva proiecte în care investim și noi, mai ales de baterii, dar sunt și câteva proiecte de fotovoltaice, mai mici, ale Grupului. Nu ne putem numi mare producător, că nu suntem mari producători. Ne uităm la ce investiții au sens pentru o parte dintre clienții noștri. Și atunci ne uităm și în zona de zone de C&I, unde investim pentru o parte dintre clienți. De exemplu, pot fi consumatori care nu au neapărat dorința de a deveni producători, poate că nu știu să valorifice foarte bine. Și atunci ne uităm să investim noi, pentru a deservi respectivul client. În România, să zicem că asta ar fi zona de de portofoliu. Avem operațiuni atât în Germania, cât și în Spania, în zona europeană. În Germania avem deja proiecte de câteva zeci de milioane semnate în zona de baterii și ne uităm la o creștere accelerată pentru pentru anul viitor. În Spania, iarăși suntem prezenți de la sfârșitul anului trecut, începutul anului ăsta. Avem o echipă care crește și care se uită la proiecte tot de baterii și de stocare, în zona de Spania și Italia. În plus față de, să zicem, zona europeană, suntem prezenți, pe de o parte, în nordul Africii – avem birouri în Egipt, unde cred că deja depășim 25 spre 30 de de colegi – și avem o prezență, să zicem, veche, de la începuturile companiei, în zona de Arabia Saudită, unde avem birou din 2019. Înainte am avut lucrări, dar, ulterior, ne-am consolidat într-o companie; cred că suntem printre puținele companii 100% deținute din România care lucrează în Arabia Saudită. Mai mult de atâta, lucrăm în mod direct cu clienți de prestigiu, precum ARAMCO sau Saudi Electricity Company
GM: ARAMCO e cea mai mare companie din lume din domeniul energiei, energie însemnând tot: și petrol, și gaze, și curent.
RB: Și Saudi Electricity este una dintre companiile mari, pentru că ei sunt integrați pe partea de generare, și distribuție, și transmisie. E unul dintre clienții la care ne uităm, pe viitor. În Middle Est sunt prezenți și în Dubai, unde e mai degrabă o zonă de vânzări în zona de cyber, decât lucrări complexe. În trecut am lucrat și pe alte continente. Am lucrat în America de Sud – am avut câteva proiecte în Uruguay -, chiar și în America, dar mai degrabă în zona de software și de cyber. Dar, ca prezență fizică, astea sunt cele trei continente pe care operaăm.
GM: Adică unde aveți birouri, cumva, să le zic permanente. Dar v-ați extins! Adică, în 12 ani, chiar v-ați extins. Bravo! Felicitări! Eu mă bucur când aud de firme românești, adică, nu știu cum să spun, antreprenoriat 100% românesc, fără nicio intervenție, că ”mi-a lăsat tata nu știu ce moștenire”, deci, firme luate așa, de la zero, au reușit. Chiar e cumva să îi spun reconfortant să văd că există spirit antreprenorial la români. Nu sunt mulți care să fie capabili să își asume niște riscuri. Și vă felicit pentru asta. Dar hai să trecem la ale noastre. Că spuneați că sunteți și EPC: cam câți megawați ați instalat până acum și cam câți aveți în lucru cu totul, dacă puteți să spuneți, adică și cu Spania, și cu Germania, și cu România, și cu – pe unde mai sunteți.
RB: Tot timpul în lumea EPC-ului este o țintă mișcătoare, pentru că se se mișcă în fiecare an barometrul de câți gigawați vrei să faci. Ce spuneam noi pe la mijlocul anului – și bineînțeles că acum avem în lucru mai mult – anul ăsta ne propuneam să construim aproximativ 1,5 GW de fotovoltaic doar în România și aproximativ 1 GW în baterii
GM: Adică 2.500 de megawați împreună?
RB: Da, dar împreună trebuie să luăm bateriile și PV-ul (n.r. – fotovaltaicul). Câteodată, mai sunt și proiecte hibride și atunci, poate că-i numărăm, mai numărăm pe fiecare separat
GM: Dar n-aveți ținte, cum să vă zic eu, modeste!
RB: Nici măcar nu erau ținte nerealiste, în sensul în care erau – sunt deja contractate. Din proiectele respective, care au început derularea anul ăsta, din perspectiva proiectului fotovoltaic, majoritatea sunt închise, prin care construim în jur de 10 stații anul ăsta, dintre care câteva la nivel de Transelectrica, câteva, să zicem, la nivel de distribuție.
GM: Vă referiți la stațiile de transformare, nu la stațiile de încărcare pentru mașini
RB: La stațiile prin care se racordează parcurile, la cele mai mari, dintre care 2 sau chiar 3 sunt la nivel de tensiune de 220 – 400 de kilovolți, în conectare directă către zona de Transelectrica, ca să zic așa. În general, ce ne diferențiază pe noi este capacitatea de a face proiectul la cheie, nu doar partea de proiect fotovoltaic, nu doar partea de proiect de baterii, dar și partea de stație. De asta, o bună parte din proiectele pe care le avem sunt proiecte la cheie, care includ nu doar, să zicem, construcția parcului, nu doar procurarea parcului, dar și toată partea de activitate complexă, de a energiza și de a pune în funcțiune astfel de asset-uri.
GM: Păi, da, că dumneavoastră sunteți specializat pe bucata asta, m-am prins eu.
RM: Da, pe partea de stații și de punere în funcțiune; ca formație, sunt inginer protecționist și, ulterior, SCADA. Dar, revenind acum la partea de proiecte pe care le facem, anul ăsta vom fi terminat aproximativ un 1,5 GW de proiecte fotovoltaice în total. Da, cu contracte semnate și executate, probabil că suntem în jur de 2,5 – 3 GW, dar, iarăși, nu le numărăm chiar la centimă. Și vorbim doar de partea fotovoltaică. La baterii, anul ăsta vom fi executat aproape 1 GWh de baterii și avem pentru anul viitor, probabil, că încă 1,5 GW doar în piața din România care trebuie executați. E un volum foarte mare. Și, revenind la discuția anterioară – de ce se poate ca anumite companii să meargă și în afară -, e că piața din România a permis, pe de o parte, un volum mare de proiecte, care să crească capacitatea de execuție, să crească capacitatea financiară în al 2-lea rând. Pentru că, pentru ca un EPC să fie prezent într-o piață, trebuie să aibă capacitate, în mare parte, de a ridica performance bond-uri, guarantee bond-uri. Și astea sunt, să zicem, instrumente financiare care țin și de cât de mare este compania.
GM: Pentru a merge, o companie trebuie, în primul rând, să aibă bani, să facă rost de ei și cât mai ieftin
RB: Și să dea, pe de o parte, încredere, pentru că o bună parte din activitatea noastră se bazează pe banii pe care îi dau clienții noștri, adică ei dau avansuri, ei plătesc partea de execuție. OK, avem o mică capacitate de finanțare, dar, în mare parte, proiectele sunt finanțate de investitori. Ce trebuie să facem noi este să punem instrumente de garantare sau de reducere a riscului pentru investitori, cum sunt partea de performance bond-uri, garanție pentru avans. Și atunci, dacă un proiect are o valoare de, nu știu, 10 milioane de euro, să zicem, partea de garanții care trebuie puse la dispoziție ajunge undeva pe la 2 – 3 milioane de euro. Astea sunt instrumente non-cash, dar care presupun că o bancă are încredere în tine, că poți executa genul ăsta de proiecte. În momentul în care te uiți în afară, aceste instrumente sunt naturale, se cer de foarte multă vreme și atunci trebuie să ai capacitatea să ridici genul ăsta de, să zicem, bonduri, genul ăsta de facilități și pentru piețele din afară. Îmi aduc aminte de perioada din 2014, când majoritatea firmelor EPC nu erau din România, ci erau din Spania, Portugalia și țările în care se construise foarte mult înainte. Cumva, ăsta e avantajul pe care îl avem noi acum, în România, ca firme românești: că putem să mergem de la egal la egal cu orice altă firmă din lume pe partea de EPC, în orice altă țară, pentru că avem referințele și chiar și capacitatea financiară.
GM: Chiar dacă nu trebuie să puneți garanția efectiv de nu știu câte milioane de euro, indiferent, și o scrisoare de garanție bancară costă. Păi, la 1.500 MW să dați numai câte 1.000.000 de euro sau nici 1 milion de euro să nu dați, dar tot sunt niște sume de mă doare capul. Adică sunt niște costuri pe care vi le asumați
RB: Și pe care, iarăși, sunt o limită la ce putem să facem și cât de mult putem să să creștem, mai ales în afară, pentru că o bună parte din activitatea noastră de EPC e guvernată de cât de multe garanții putem să dăm. Nu neapărat de capacitatea de a executa sau de a procura. Pentru că, în activitatea noastră, partea cea mai complicată – bineînțeles că ingineria este, dar să zicem că ingineria, chit că o ai intern, dar o poți găsi în piață, partea de construcție o ai intern, dar o poți găsi și în piață – partea cea mai complicată sau partea cea mai grea pentru EPC e partea de procurement. Acolo vine partea financiară, în care îți pune o limită la cât de multe proiecte poți să faci. Aș zice că noi am crescut suficient de bine și suficient de repede, am avut proiecte frumoase și realizate în colaborare cu clienții noștri, care ne-au dat încredere să facem mai mult și să ne uităm și la alte piețe. Să ne uităm la cum putem să valorificăm ce am reușit să construim în România și pentru alte piețe din Europa, mai ales că, dacă ne uităm la piețe precum Germania, chiar și Franța sau alte alte zone – Italia -, referințele pe care le au firmele de EPC din România nu le mai au foarte mulți alți jucători. Ne permitem, cu ocazia asta, să ne uităm și la piețe care, până acum ceva vreme, erau departe de noi. De exemplu Arabia Saudită, unde ei, de obicei, au licitații de câțiva gigawați în fiecare an și cel mai mic proiect este de 700 MW. Până acum ceva vreme, părea atât de departe față de ceea ce puteam noi să facem, încât nici nu ne gândeam că am putea participa la un astfel de proiect. Acum deja executăm un proiect de 750 MW, proiectul de la Ogrezeni – e unul dintre cele mai mari proiecte din Europa. Și, pe lângă faptul că sunt 700 MW de fotovoltaic, este și 1 GW de baterii, care urmează să fie energizat cam pe la mijlocul anului viitor.
GM: Cred că am și fost acolo la inaugurare
RB: Ne apropiem cu pași repezi să terminăm bucata de construcție în zona de fotovoltaice și să continuăm și pe partea de de stație. De obicei, rețeaua, grid-ul, e cel care, să zicem, dă termenul unei execuții în zona noastră, în general. Partea de parcuri fotovoltaice și baterii poate fi construită destul de repede, dar partea de rețea poate, să zicem, să țină mai mult până până e construită, asta și datorită faptului că echipamentele au, în general, un timp mult mai mare de producție.
GM: Da, da, știu că așteptați cu anii, câte 2 ani
RB: Un an, un an și ceva durează până vin echipamentele și, după aceea, punerea lor în operă, energizarea și tot sunt niște procese care durează, în general, câteva luni.
GM: Știți ce mai voiam să vă întreb, că vorbeam despre securitate cibernetică și știu că acolo chiar aveți o companie care este super bine văzută. Eu nu mă pricep la IT, adică nu mă pricep cum se fac programele, darămite cum te aperi de hackeri! Habar nu am! Dar am văzut că lumea chiar vă știe și vă vă apreciază. Acum, ce voiam eu să vă întreb: am văzut, s-a dat acum o lege, destul de curând, doar a fost aprobată, încă nu am auzit că a fost trimisă la promulgare, prin care DNSC-ul trebuie să dea niște norme, cel puțin dacă nu mă înșel, pentru distribuitor, mă rog, pentru rețele, în ceea ce privește securitatea cibernetică și norme pe care aceștia trebuie să le aplice și ANRE-ul chiar să le recunoască toate investițiile făcute în sensul ăsta. Acum, ideea e așa: pe dumneavoastră, apariția unui reglementator în plus pe domeniul ăsta, al energiei, vă ajută sau mai mult vă încurcă?
RB: Aș spune că ar putea să ajute. Să zic și de ce. În general, activitatea asta de cyber security pe care o facem noi are două componente: una legată de investitorii privați, care au investițiile lor în zona asta de cyber – pleacă de la directivele europene NIS 2 -, în care fiecare investitor și deținător de infrastructură critică, în special în zona de energie, este obligat să aibă în vedere aceste reglementări. Asta presupune, în primă parte, o monitorizare, dar și o raportare, în cazul în care ai un atac cibernetic. Și pentru asta bineînțeles că ai nevoie de soluții software, a noastră fiind una dintre ele, dar nefiind neapărat singura care te poate ajuta, noi fiind foarte mult axați pe partea de asset-uri de producție de energie și pe zona de automatizări din spatele lor, mai degrabă decât cu partea de software clasic de pe calculatoare.
În general, în zona privată, majoritatea jucătorilor, să zicem, independenți, IPP-urile, au genul ăsta de soluții, au achiziționat genul ăsta de soluție, fie să le opereze ei, fie îl iau ca un serviciu – Cybersecurity-as-a-Service ar fi o denumire utilizată – pe care noi o oferim prin cadrul dispeceratului, în care putem să facem partea de monitorizare cyber și să îi ajutăm pe tot ce înseamnă partea asta de reglementare NIS 2 și raportare. În cazul în care se întâmplă ceva, aș spune că investitorii privați se mișcă mult mai repede, pentru că înțelegând riscul pe care îl au, dar mai ales faptul că o centrală oprită câteva zile generează pierderi imense imediat, atunci sunt mai atenți. Nu doar pentru că există această reglementare, dar e și o nevoie, ca un fel de asigurare; mai degrabă te pregătești înainte, decât să trebuiască să te lupți. Spre deosebire de zona de stat sau utilitățile – utilitățile mari – în care investițiile pe care le au ei trebuie să treacă printr-un proces de evaluare prin ANRE și prin calcularea tarifelor. Și atunci, în primul rând, e important ca genul ăsta de legislație să permită, să poată să-și recunoască investițiile în zona de cyber, pentru că e musai necesar să facă ceva în direcția asta. Au început o parte dintre ei pași pe care îi fac poate chiar în afara tarifelor.
GM: Da, da, până la urmă e nevoie de aceste investiții. Îmi recunosc, nu îmi recunosc banii cheltuiți, exact ce ziceați: decât să pierd niște bani, mai bine îi investesc acum, că investesc mai puțin.
RB: Și majoritatea au trecut, în trecut, prin genul ăsta de atacuri cibernetice, unele, să zicem, hipercunoscute în mediul energetic, altele, să zicem, trecute nu neapărat sub tăcere , dar nu foarte popularizate în zona de media. Dar, în ideea în care toți trebuie să facem pași în direcția asta, mai ales în contextul geostrategic în care ne aflăm, în special utilitățile de stat ar trebui să facă pași mai rapizi. Și atunci, contextul în care există o legislație prin care să se poată recunoaște în tarif e primul pas. Al doilea ar trebui să fie nu neapărat un reglementator, ci zona de reglementare, care să ajute și în modul de înțelegere, pentru că zona de cyber e, din multe puncte de vedere, una dintre zone cele mai sofisticate și specializate.
GM: Nici limbajul nu îl înțeleg; adică e complicat să te înțelegi om cu om, darmite ce presupune și investiția
RB: E o zonă cu puțini specialiști, iar într-o piață cu puțini specialiști mai degrabă ne concertăm efortul și ducem într-o zonă în care, împreună – și nu mă mai refer doar la companiile private, ci în special la companiile de stat -, împreună găsim metode prin care să ne protejăm mai bine și să facem pași comuni. Și de aici, poate că și DNSC-ul, unul dintre lucrurile pe care văd că le face este să ajute cât mai mult infrastructura sau companiile care sunt de stat sau utilitățile să facă pași mai repede.
GM: Da, infrastructura critică.
RB: Da, infrastructură critică. Culmea e că infrastructura asta critică e toată legată una cu alta, pentru că, pentru a putea controla un astfel de sistem, Dispecerul Energetic Național trebuie să ajungă până la nivel de ultima centrăluță care produce, acolo, și poate chiar să o controleze. Și atunci asta se face prin mai multe părți implicate, printre care dispeceratul nostru, dar și alte dispecerate din piață sau dispeceratele teritoriale. Sunt atât de multe interconexiuni între toate punctele de producție, până la urmă, intră într-o zonă de infrastructură critică și trebuie tratată ca atare. Apropo de investițiile în zona asta de cyber, vedem și în afară destul de mult interes. Noi, în general, lucrăm mai mult pentru companii din afară, decât pentru companii din România. Ce-i drept, ne uităm la operațiunile lor din România, dar și la cele din Europa. A crescut în ultima perioadă și evident că asta presupune o atenție sporită pentru a ține, cum să zicem, partea de elemente de producție în funcție.
GM: Până la urmă, așa este, pentru că, exact ce spuneați dumneavoastră: un atac te face să pierzi mai mulți bani decât dacă ai investi ca să previi un astfel de atac. Știți ce mai voiam să vă întreb? Pentru că sunteți implicat, ca grup, de la concepție până la, să îi spun, producție proprie și operare pentru alții pe tot lanțul. Până una-alta, toată lumea suferă – că e prețul mare, că nu avem, cel puțin la curent – dar și la gaze naturale e la fel – deci, nu avem curent, costă mult, e intermitent. Unde credeți că ar trebui umblat ca să meargă treaba și, mai ales, cum ar trebui umblat?
RB: Vorbeam de preț și de prețul energiei. Ca orice piață, prețul, până la urmă, vine din cerere și din ofertă. Putem vedea că investițiile recente în zona de parcuri fotovoltaice a dus la ieftinirea, pe alocuri, a prețului de de energie. Nu neapărat totul e transparent în prețul pe care tu îl ai de la începutul anului până la sfârșit, pentru că securitatea, lucrurile pe care le avem în zona asta de furnizare de energie pleacă de la începutul anului și se duc până în decembrie și după aia semnez pe un nou preț. Și atunci nu imediat se capturează reducerea asta de preț. Pe zona de industrie, pe cei care au prețuri, să zicem, dinamice, se poate captura imediat. Pentru că a apărut un dezechilibru destul de mare între momentele zilei: pe anumite intervale prețul este chiar cu minus, adică plătești ca să stai în rețea ca să produci sau, în alte momente ale zilei, în care prețul este foarte mare. Și aici vin bateriile sau, să zicem, ajutorul bateriilor va fi esențial pe viitor. Ce e de menționat, însă, e că genul ăsta de proiecte au o inerție foarte mare. Inițial am plecat cu proiecte de fotovoltaice care, să zicem, ajung să fie finalizate într-un an, doi, și acum suntem în faza în care sunt multe finalizate și mai vedem gigawați care urmează să vină la mijlocul anului viitor, ceea ce va duce și va pune o presiune și mai mare pe preț. Dar vedem deja că majoritatea proiectelor sunt și cu baterii. Asta înseamnă că ne uităm la baterii locale, în cadrul parcurilor, și atunci vor încerca să-și mute partea de energie ieftină într-o energie poate puțin mai scumpă, în a 2-a parte a zilei, dar și baterii stand alone. Varianta, până la urmă, de reducere a prețului de aici pleacă. Energia solară este în continuare cea mai ieftină energie pe care o putem produce. În momentul în care vom avea baterii mai multe în rețea, vom ajunge în situația în care prețul mediu va scădea. Practic, asimtotic, vor fi mai multe proiecte de baterii care vor duce prețul mai mic per total. După aceea vor veni iar investiții din zona de fotovoltaice sau poate pe zona de vânt, care să crească din nou pe partea de preț. Adică ai tot timpul o zonă asimptotică, în care bateriile și regenerabile se vor ajuta, astfel încât să ajungi la un preț mediu cât mai bun. Mai mult de atâta, ușor, ușor, având multe baterii, vom ajunge și la reducerea costului total anual, chiar pentru consumatorul final.
Pentru că, de multe ori, pentru consumatorii finali, partea asta de a avea un preț dinamic nu e neapărat ce își doresc ei. Pentru că trebuie să înțelegi, până la urmă
GM: Poate, dumneavoastră, acasă, veți trece la tarife dinamice. Da, zău, pentru un om care consumă 150 de kilowați pe lună, o diferență de 3 lei între o factură și alta nu este (atrăgătoare)
RB: Din păcate, va dura până când inerția respectivă a prețului și, până la urmă, mutarea forecast-ului de preț pe anul viitor la furnizor, se poate duce și către consumatori. Și de asta tot avem discuții pe partea asta de preț. Bineînțeles că cu cât înțelegi mai bine partea de piață, de energie, poți să vezi unde se vor duce prețurile. E clar că vor scădea pe pe viitor, e clar că investițiile astea regenerabile vor ajuta prețul la energie pe termen lung și bateriile – cu atât mai mult. Doar că trebuie să avem și puțină răbdare, pentru că genul ăsta de investiții se fac în ani, nu se întâmplă de pe azi pe mâine și doar partea de finanțare a unui astfel de proiect poate să dureze trei-șase luni, construcția, un an jumătate, în funcție de cât de mare este. Deci, timpul de implementare e mai mare și după aceea se poate vedea și în preț.
GM: Spuneați, totuși, că anul viitor, cel puțin din ceea ce știți dumneavoastră, că sunt câteva mii de megawați care vor apărea în piață.
RB: Doar noi, probabil, vom energiza anul viitor 1,2 – 1,3 GW – și noi suntem unul dintre jucătorii din piață, nu suntem singurul. Mai sunt câțiva gigawați pe care îi știm pe lângă noi că se construiesc. Și atunci mă aștept să aibă un impact direct în preț. Și ce mă bucură foarte tare: că se fac foarte multe baterii.
Dacă mă uit, doar în ecosistemul nostru, aproape de noi, sunt 2 – 2,5 GW care vor fi construiți, ceea ce nu are decât să ajute, pe de o parte, economia României, pentru că, în ultima perioadă, nefiind foarte multe baterii din România, foloseam bateriile din Bulgaria și de asta apare și o zonă de deficit comercial, și, probabil, că va ajuta pe viitor.
GM: Domnule Brașoveanu, vă mulțumesc mult că ați acceptat să ne bem cafeaua împreună. Vedeți că nu ne ajunge. Trebuie să ne mai vedem. La revedere și pe data viitoare!
RB: La revedere!
Sursă: Focus Energetic
