România instalează într-un ritm accelerat parcuri fotovoltaice, centrale eoliene și baterii. O parte importantă din tehnologia care face posibilă această nouă infrastructură energetică vine încă din import. Am aflat detalii despre această dependență industrială din HG 486/2026, care folosește datele pentru 2025 comunicate de Institutul Național de Statistică.
Lista nu măsoară capacități instalate și nici originea echipamentelor din proiectele individuale, ci soldul comercial al României pe categorii de produse – diferența dintre exporturi și importuri. Un sold negativ înseamnă că România cumpără din exterior mai mult decât vinde peste graniță. Este cazul cu unele dintre tehnologiile aflate în centrul tranziției energetice, unde diferențele sunt mari.
Ce importăm pentru tranziția energetică
Cel mai puternic semnal vine din zona bateriilor. România a înregistrat în 2025 un deficit comercial de 829,1 milioane de euro la acumulatorii litiu-ion, una dintre cele mai mari valori negative din întreaga listă. Categoria statistică analizată Ministerul Finanțelor acoperă acumulatorii Li-ion în ansamblu și nu poate fi echivalată cu importurile destinate exclusiv proiectelor de stocare a energiei. Include baterii folosite și în alte aplicații, inclusiv în transport și industrie. Ea arată totuși dimensiunea dezechilibrului dintre cererea internă și capacitatea României de a produce și exporta această tehnologie.
În fotovoltaic, legătura cu investițiile energetice este și mai directă. Pentru celule, module și panouri fotovoltaice, soldul comercial din 2025 a fost negativ cu 402,2 milioane de euro. România a adăugat în același an aproximativ 2,2 GW de capacitate solară, ceea ce arată cât de rapid crește piața care trebuie alimentată cu echipamente. Și pentru tehnologia eoliană propriu-zisă, balanța este negativă: categoria turbine eoliene a înregistrat un deficit de 61,9 milioane de euro în 2025.
Extinderea producției regenerabile vine peste o nevoie mai largă de electrificare, automatizare și întărire a rețelelor, iar o parte a acestui lanț tehnologic rămâne deficitar din perspectivă comercială. Dependența se menține categoria care include fișe, prize și alte dispozitive pentru comutarea sau protecția circuitelor electrice, unde România a avut un deficit de 574,3 milioane de euro.
Unde este România exportator net?
Să nu ne grăbim să concluzionăm că România nu (mai) are nicio industrie capabilă să furnizeze echipamente pentru sectorul electric. De fapt, datele arată aproape contrariul în câteva segmente. La tablouri și alte suporturi echipate cu aparatură electrică de comutare sau protecție pentru tensiuni de până la 1.000 V, România a avut în 2025 un excedent comercial de 2,536 miliarde de euro – o valoare care depășește cu mult deficitele individuale din fotovoltaic sau baterii. Și la seturile de cabluri electrice cu fire izolate și conectori, balanța a fost pozitivă cu 270,8 milioane de euro. Sunt deci segmente electrice unde România este exportator net, inclusiv unele integrate puternic în lanțurile europene de producție.
România nu pornește de la zero industrial, dar baza sa de producție nu este încă aliniată cu toate tehnologiile către care se deplasează investițiile energetice.
Este și unul dintre motivele pentru care HG 486/2026 merită privită dincolo de simpla etichetă de schemă de ajutor de stat. Programul a fost construit explicit pentru investiții în produse la care România are deficit comercial, iar dimensiunea deficitului intră direct în punctarea proiectelor. Produsele cu cele mai mari dezechilibre primesc cel mai mare punctaj, iar la egalitate între solicitanți are prioritate produsul cu soldul comercial cel mai negativ.
Miza este mai largă decât substituirea mecanică a unor importuri. România va continua inevitabil să importe tehnologie, iar integrarea în lanțurile europene presupune simultan importuri și exporturi. Un obiectiv real poate ține de măsura în care valul de investiții în regenerabile, stocare și rețele poate fi transformat într-un nou val de investiții industriale în România.
Sursă: Energynomics
