Dimensiunea tot mai mare a echipamentelor energetice transformă logistica dintr-o etapă de execuție într-o componentă care poate influența încă din proiectare costul, calendarul și chiar fezabilitatea unei investiții. De la turbine eoliene și transformatoare de sute de tone la proiecte hidro și oil & gas, limitele infrastructurii devin tot mai importante. Alex Teșeleanu, Managing Partner, EastShip explică pentru Energynomics unde apar principalele blocaje și de ce operatorul logistic trebuie implicat înainte de alegerea definitivă a echipamentelor.
Eastship a evoluat de la o companie de agenturare maritimă la un operator integrat de transport greu și logistică de proiect. Care a fost rolul dumneavoastră în această evoluție și cât de important a devenit sectorul energetic în activitatea Eastship?
Eastship a ajuns ceea ce este astăzi prin contribuția fiecăruia dintre fondatori, dar și prin dezvoltarea unei echipe care a crescut odată cu compania. De la început, fiecare dintre noi s-a concentrat pe o anumită zonă de responsabilitate și am avut încredere că ceilalți își fac bine partea. Sectorul energetic a fost și este o componentă importantă a activității noastre și, totodată, a accelerat evoluția diviziei de On-site Logistics, care oferă soluții customizate, de la poziționarea transformatoarelor prin tehnici de jacking & skidding până la soluții tehnice adaptate cerințelor specifice ale fiecărui proiect.
Portofoliul Eastship include astăzi proiecte eoliene, transporturi de transformatoare, centrale electrice, hidroenergie și, printr-un joint venture specializat, proiectul Neptun Deep. Ce spune această evoluție despre dinamica investițiilor energetice din România și din regiune?
Contextul geopolitic din regiune a accelerat necesitatea reducerii dependenței de anumite surse de energie și a diversificării mixului energetic. În paralel, progresul tehnologic a făcut ca o serie de alternative să fie astăzi mai accesibile și mai ușor de implementat la scară industrială.
Cred că aceste două componente au contribuit la accelerarea investițiilor și la apariția unui portofoliu energetic mai diversificat, atât în România, cât și la nivel regional. Este un ritm al investițiilor pe care nu îl vedeam în urmă cu câțiva ani și care creează premise pentru proiecte importante și în perioada următoare.
În ce etapă trebuie implicat un operator logistic într-un proiect energetic? Ce riscă un dezvoltator care analizează traseele, podurile, accesul în port sau condițiile de manipulare abia după alegerea echipamentelor și semnarea contractelor de furnizare?
Opinia noastră este că operatorul logistic ar trebui implicat încă din faza de concept, înainte ca soluția tehnică și configurația echipamentelor să fie definitiv stabilite. Este sănătos să fie așa, iar investitorii experimentați nu sar etapele esențiale.
Dacă analiza traseului, a infrastructurii, a accesului portuar sau a condițiilor de manipulare este realizată abia după semnarea contractelor de furnizare, marja de manevră a dezvoltatorului se reduce considerabil. Pot apărea necesitatea unor intervenții asupra infrastructurii, soluții speciale de manipulare sau chiar incompatibilități între echipamentul selectat și traseul disponibil.
Implicarea logisticii în faza incipientă nu presupune automat costuri suplimentare. Dimpotrivă, oferă posibilitatea de a identifica din timp soluția fezabilă și de a evita costurile și întârzierile generate de modificări ulterioare.
Involving logistics at an early stage does not Turbinele eoliene devin mai înalte, iar palele și componentele principale sunt tot mai lungi și mai grele. Care sunt astăzi cele mai dificile obstacole logistice pentru proiectele eoliene din România?
Ca să vă răspund simplu: da, infrastructura rutieră, podurile, autorizarea, capacitatea portuară, coordonarea instituțională și disponibilitatea echipamentelor specializate sunt toate obstacole relevante.
Dacă în ceea ce privește echipamentele specializate am investit și continuăm să investim pentru a ține pasul cu cerințele pieței, celelalte elemente au, în egală măsură, relevanță pentru fezabilitatea operațiunii. Infrastructura rutieră, capacitatea portantă și geometria podurilor, autorizarea, capacitatea portuară și coordonarea dintre toți cei implicați pot influența simultan desfășurarea unui transport. În cazul componentelor eoliene de dimensiuni tot mai mari, rareori există un singur punct critic. Soluția logistică trebuie construită integrat, pornind de la caracteristicile echipamentului și continuând cu analiza întregului coridor de transport până la amplasamentul final Ați participat la proiecte care au presupus transportul palelor de peste 75-80 de metri, al transformatoarelor de câteva sute de tone sau coborârea unor echipamente în infrastructura subterană a hidrocentralei Vidraru. Care a fost cea mai dificilă operațiune realizată de Eastship și ce soluție tehnică a făcut posibilă executarea ei?
Este dificil să facem un clasament, deoarece fiecare operațiune vine cu propriile provocări tehnice. Numai anul acesta am avut două proiecte deosebit de dificile, la Vidraru și la Petrobrazi, dar din motive foarte diferite.
La Vidraru, provocarea majoră a fost deplasarea componentelor pe o pantă de 52 de grade. Drumurile de acces de la baza barajului sunt, de fapt, structuri de pod, iar capacitatea lor portantă nu permitea accesul unei macarale de capacitatea necesară. Pentru a depăși această limitare, am proiectat și fabricat un trolley dedicat și un sistem specializat de tracțiune și control al sarcinii, care au permis transferul și urcarea componentelor pe șine, fără utilizarea macaralelor.
La Petrobrazi, pentru fracționatorul de aproximativ 300 de tone, transportul până la rafinărie a reprezentat o operațiune complexă în sine. Ansamblul de transport avea o înălțime de 5,8 metri, iar pentru accesul la poziția finală trebuiau depășite două obstacole, la 4,8, respectiv 4,5 metri. Pentru primul obstacol, fracționatorul a fost transferat de pe trailer pe sistemul de șine, deplasat prin skidding pe sub obstacol și apoi retransferat pe trailer. Aceeași succesiune a fost repetată la cel de-al doilea obstacol, după care transportul a continuat până la poziția finală.
În ambele cazuri, soluția a fost construită pornind de la constrângerile reale din teren și a presupus integrarea transportului cu operațiuni specializate de transfer, tracțiune și skidding.
Care sunt cele mai frecvente situații în care logistica întârzie sau scumpește un proiect energetic? Ne puteți da un exemplu în care o soluție logistică identificată din timp a redus riscurile, costurile sau durata de implementare?
Este dificil să cuantificăm cât ar fi costat un proiect în cazul unei alte soluții logistice, deoarece costul este influențat în primul rând de caracteristicile echipamentului, stabilite de client și furnizor. Putem însă identifica foarte clar situațiile în care o anumită alegere tehnică generează ulterior constrângeri logistice, costuri suplimentare și întârzieri.
Un exemplu este transportul componentelor pentru turbine eoliene. Într-un anumit proiect, traseul presupunea traversarea unui oraș în care existau linii de troleibuz la o înălțime de aproximativ 5,5 metri. Alegerea unei configurații de turbină cu un diametru al tubului mai mare de 5,5 metri ar fi impus demontarea unei rețele de aproximativ 5 kilometri și remontarea acesteia pentru fiecare transport. O astfel de soluție ar fi generat costuri suplimentare de ordinul sutelor de mii de euro și întârzieri semnificative în programul de livrare. Analiza traseului înainte de definitivarea configurației echipamentului a permis evitarea acestei constrângeri. Este un exemplu relevant pentru rolul analizei logistice în faza de proiectare: aceasta nu trebuie să se limiteze la identificarea unei soluții pentru echipamentul deja ales, ci poate furniza input tehnic înainte ca specificația echipamentului să fie definitivă.
Eastship investește în echipamente dedicate componentelor eoliene și dezvoltă parteneriate specializate pentru energie și oil & gas. Cum vedeți următorii cinci ani din perspectiva sectorului energetic din România?
Fiecare proiect vine cu propriile variabile – masa și gabaritul echipamentelor, lungimea și caracteristicile traseului, condițiile de acces și provocările specifice amplasamentului. Din acest motiv, este dificil să cuantificăm în mod generic volumul de proiecte pe care infrastructura actuală îl poate susține. La fel este și în cazul echipamentelor specializate: capacitatea necesară depinde de tipologia proiectelor și de necesarul de echipamente pentru operațiuni care se desfășoară simultan. În ceea ce privește principalele blocaje, aș menționa infrastructura rutieră națională și capacitatea Poliției Rutiere de a gestiona numărul tot mai mare de transporturi agabaritice. Toate aceste proiecte vin cu transporturi grele, care solicită foarte mult o infrastructură rutieră care, în multe zone, este deja în stare precară. Chiar dacă s-a investit mult în ultimii ani, avem în continuare situații în care traseele trec peste poduri foarte vechi. În același timp, majoritatea proiectelor au componente care pleacă din același port și urmează, cel puțin parțial, aceleași rute. În lunile de vară, unele dintre aceste drumuri sunt închise traficului greu o bună parte din timp din cauza fluxului mare de turiști. În acest context, capacitatea Poliției Rutiere de a asigura însoțirea și gestionarea unui număr tot mai mare de transporturi agabaritice poate deveni un factor care limitează ritmul în care pot fi derulate proiectele._____________________________________
Interviul a apărut și în varianta tipărită a Energynomics Magazine, ediția Q3 2026.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
Sursă: Energynomics
